Obiectul poeziei îl constituie stările sufletești nelămurite și confuze, care, neputând fi formulate clar, nu vor putea fi transmise decât pe calea sugestiei. Poezia oferă cititorului o plăcere deosebită, plăcere care constă în bucuria de a descoperi treptat ceea ce se ascunde în spatele fiecărui vers. Această plăcere este dată și de muzicalitatea exterioară, obținută nu numai prin ritmuri și rime perfecte, ci și prin repetarea obsedantă a unor cuvinte sau anumitor vocale. Muzicalitatea poeziei este un factor esențial care o distinge de proză, iar acest aspect ne invită într-o lume a ritmurilor și armoniilor sufletești.
Poezia este mult mai mult decât o artă: este o stare lăuntrică, un reflex al unei căutări constante. Victor Hugo scria ca "poezia este ceea ce este mai intim în toate", si într-adevăr, poezia pune in fața cititorului acea latură a umanității care rămâne adesea nespusă. Poezia nu doar că ne îndeamnă la meditație filozofică, ci ne deschide si porți către visul si speranța unei lumi mai bune. Prin poezie poetul cultiva visul si adâncește reflecția, fiind capabil să ridice semne de intrebare despre realitate si sensul vieții. De asemenea, poezia pune in valoare frumusețea sufletească, dar si complexitatea sa. Poeții, fiind sensibilizați de contrastul dintre frumos si urât, nu se sfiesc sa scoata in față si laturile mai întunecate ale lumii. Adesea, pentru a reda frumusețea lumii interioare, poezia se împletește cu durerea si melancolia, subliniind frumusețea ascunsă in umbra întunericului. Poezia este, prin urmare, si o căutare a echilibrului între lumină si intuneric, intre idealuri si realitatea dură.
Poezia este, în esența sa, o oglindă a omului, un instrument care ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Prin poezie, Omul nu doar că se regăsește pe sine, dar reînvie și ceea ce este important din moștenirea sa culturală. Poezia, atunci când este scrisă cu suflet și sinceritate, reînvie tradițiile și folclorul, scoțând în evidență rădăcinile profunde ale unei națiuni.
De asemenea, poezia are rolul de a deschide perspective noi asupra lumii. Fiecare poezie este o fereastră către o lume nevăzută, iar poetul, prin cuvintele sale, adesea devine un ghid care își conduce cititorul prin acest univers tăcut și misterios. Cum spunea William Blake: " a vedea un univers într-o floare de câmp și un cer într-o până de păun, ține infinitul în palma mâinii tale și eternitatea într-o ora." Poezia are puterea de a releva infinitul într-o clipa și de a face ca fiecare fragment din viața cotidiană sa devina semnificativ.
În concluzie, poezia este mult mai mult decât un simplu instrument de expresie artistică: ea este o stare de spirit, o manifestare a launtricului nostru. Poezia este cântarea sufletului, dar și oglinda umană, care ne ajută să înțelegem mai bine ce înseamnă să fim oameni. Prin poezie, fiecare dintre noi se regăsește, fiecare dintre noi poate sa găsească o fărâmă de sine în cuvintele poetului.
Poezia este totul și totul suntem noi!