Incet-incet, cartile cu povesti ajung sa iasa din realitatea copiilor si sa emigreze spre legenda. Jocurile de altadata acumuleaza tot mai mult praf, fiind inlocuite de sofisticarii computerizate, in care ajungi sa fii stapanul unei lumi inexistente.Locul povestitorului de la gura sobei a fost luat de telecomanda.
Nu e nimic original sa te afunzi intr-o astfel de lume, la fel cum nu are nici un dram de originalitate sa o critici. Ar fi, poate, mai interesant sa te camuflezi, adica ziua sa fii un birocrat cu mapa, tuns regulamentar si sa dai impresia ca muncesti pentru a-ti indeplini visul american, iar seara sa fii un punkist cu accente che-guevariene. Dar nici atitudinea aceasta nu mai bate la ochi; armate de functionari stressati de dead-line-uri umplu seara de seara discotecile fara pretentii din marile orase.
Ipoteza mea (deloc originala, de altfel) este ca a devenit foarte greu, daca nu imposibil sa mai impresionezi cu adevarat pe cineva. Catastrofe aviatice, razboaie, cutremure, inundatii, mame care-si strang de gat copiii, tati care-si violeaza fiicele, droguri incepand de la gradinita, deja toate astea sunt normale. Patratelul rosu apare la orice film in care o actrita isi arata sanii, insa la stiri unde se vorbeste despre profanatorii de cadavre si despre executii in direct, copiii se pot uita absolut linistiti.
Desensibilizarea mondiala in fata unor lucruri care, pana nu demult, starneau oroarea presupune doua aspecte, unul evident si unul ceva mai ascuns. Cel evident e doza zilnica de drog, sub forma stirilor de tot felul, despre care s-a vorbit foarte mult, de catre specialisti in psihologie, comunicare, sociologie, etc. Al doilea aspect e pseudo-lipsa de alternativa: televiziunea te drogheaza, internetul la fel, jocurile la fel…se profileaza o generatie de neo-damnati!Pe vremuri, amenintarea presupunea cazane cu smoala si infernul de dupa moarte, acum iadul e mult mai pervers si consta in lipsa de provocari a vietii. Miliardarii se sinucid sau incep a folosi droguri tari pentru ca viata inceteaza sa le mai furnizeze motive pentru a lupta. Saracimea ia droguri de proasta calitate pentru a putea supravietui unui ritm tot mai alert al unei vieti fara directie.
In cele mai mici detalii, comportamentul uman se doreste a fi standardizat, tributar unor idei prefabricate si supus unei pleiade de false nevoi, cu un singur scop: a-l face sa consume. Din acelasi motiv, nu sunt agreate produsele de o reala calitate, pentru ca ele stopeaza consumul. Am ajuns sa fim convinsi ca un televizor bun tine 3 ani (televizorul bunicii are 20, dar pe vremea aceea nu se inventasera standardele de calitate superioara de tip ISO 9001 sau altele).Atat timp cat se vor putea face bani semnificativi din petrol, nu vom avea masini cu hidrogen; atat timp cat avioanele comerciale vor putea transporta in chip productiv calatori nu se va inventa teleportarea, cata vreme e profitabil sa ai o mie de spitale proaste nu se vor pune in aplicare terapiile cu oxigen si ozon, care sa duca la aparitia a zece spitale bune.
Un paradox democratic: o democratie reala nu poate exista fara grupuri de presiune eficiente. Acestea acumuleaza insa in timp putere si –iata cazul petrolistilor!- blocheaza dezvoltarea a orice e susceptibil sa le reduca profitul. Societatea civila care nu poate agrega grupuri de presiune eficiente este o mortaciune.
Exista insa solutii.
O prima idee ar fi academica. Mai concret, atat timp cat ideile se vor putea misca liber intr-o agora (in sens larg), nu vom fi sclavi in proportie de 100%.
A doua idee este comunistoida si ma declar speriat de faptul ca mi-a venit: revolutia universala. Poate ca la un moment dat se va dovedi –eu nu cred!- ca fie Marx avea dreptate, fie anarho-capitalismul va inlocui formula actuala. Drept e un lucru: democratia liberala, capitalismul actual constituie o formula in erodare accelerata. Inevitabil vor fi grupuri contestatare mult mai organizate decat skin-heads si , la un moment dat, va trebui sa se tina cont de ei.Un asemenea demers intelectual este insa periculos, e riscant sa vorbim de revolutie, pentru ca ar insemna sa plecam de la un punct de vedere susceptibil a fi fals, anume cel ca ne aflam iintr-o societate rea. Or, nu e neaparat chiar asa. Unele lucruri trebuie probabil regandite, refacute, reasezate, insa nu suntem in cel mai rau sistem.
A treia idee este darwinista, drept pentru care, personal, nu sunt foarte sedus nici de ea. Putem postula ca societatea va tinde a-si creea intotdeauna mecanismele optime pentru a se adapta la provocarile cele mai diverse. Daca omul se va simti strivit in totalitat de noua religie corporatista, atunci va aparea cu mare probabilitate un Napoleon sau un Hitler care va spune (iarasi!) “Stop!”.Daca va trebui sa fie bombardate institutiile ce ghideaza societatea acum, ele vor fi bombardate, literalmente sau la figurat.
A patra solutie ar fi una “einsteiniana”, care pleaca de la relativizarea a orice in raport cu orice. Cata vreme religia corporatista admite dizidente si secte, e bine. Daca sunt supape de evacuare, sistemul nu face implozie, ipoteza valida. Deocamdata.
A cincea si cea din urma idee la care m-am oprit este cea spirituala.Daca omul va folosi cu adevarat credinta pentru a se mantui, atunci universul concentrational nu mai are putere asupra lui. In primul rand, deoarece credinta se sustrage cauzalitatii, in al doilea rand din cauza de ordin metodologic: credinta nu opereaza cu concepte cuantificabile.Intr-o lume in care blazarea pare sa cuprinda incet-incet totul, credinta ramane singurul antidot viabil.Poate gresesc.Nu stiu cu siguranta daca asta e adevarul.Dar cred.