Atât în România, cât și în întreaga lume, se pune problema dezinstituționalizării, atât a copiilor cât mai ales a bătrânilor.Scoaterea bătrânului din familie, trebuie să constituie ultima soluție la care să se facă apel, soluție nefirească pentru familie.
În situația în care bătrânii trăiesc singuri, fie din lipsa unei familii proprii (celibatari, divorț, deces), fie din cauza izgonirii din familie, se încearcă evitarea instituționalizării pentru că menținerea vârstnicului în relațiile sale sociale oricât de restrânse ar fi ele dă un sens existenței sale, îl menține în mediul lui obișnuit de viață.
Persoanele vârstnice au dreptul la autodeterminare, ele au dreptul de a-și alege liber locul de viață. Mary Marshall în lucrarea „Asistența socială pentru bătrâni”, apreciază că decizia instituționalizării este decizia cea mai dureroasă care se poate lua ținând cont de faptul că în cele mai multe cazuri căminul reprezintă „stația finală a călătoriei în viață.”
În ultimul timp, au apărut și în România servicii alternative instituționalizării bătrânilor.
Serviciile sociale s-au dezvoltat din cele filantropice, voluntare, destinate săracilor și persoanelor vulnerabile.
S-a discutat în numeroase rânduri despre un principiu fundamental în furnizarea serviciilor de sănătate sau sociale: acela de a avea beneficiarul în centrul sistemului care îi oferă serviciile.
Serviciile comunitare sunt adesea criticate ca fiind centrate pe furnizor si nu pe NEVOILE beneficiariarilor. In realitate avem posibilitatea incorectă ca serviciile pe care le primesc oamenii să fie un amestec compus din ceea ce furnizorii pot organiza mai ușor, uneori la prețuri mult mai reduse și se referă la ceea ce cred furnizorii că le-ar trebui.
Nu este ușor să definești nevoile unei persoane sau ale unei populații. Pentru a creea un serviciu centrat pe nevoile populației, furnizorii de serviciu și beneficiarii lor trebuie să abordeze trei probleme:
*Organizarea serviciului să fie făcut astfel încât nevoia să fie pe primul plan, iar serviciul să se ghideze după evaluarea nevoilor.
*Coordonarea diferitelor tipuri de servicii oferite să fie făcută astfel încât o populație sau un client să primească exact combinația de servicii de care are nevoie fără timpi morți sau duplicări.
*Realizarea unei legături între nivelele diferite privind serviciile. Din punctul meu de vedere, (afirm aceasta în urma experienței de muncă), cele mai solicitate servicii sociale de îngrijire a vârstnicilor sunt serviciile de îngrijire la domiciliu, care le consider cele mai eficiente. Există si alte servicii benefice ca: centre de zi pentru persoane vârstnice și consilierea familiei vârstnicului. Serviciile de îngrijire la domiciliu sunt serviciile care permit persoanelor suferinde de incapacitatea totală sau parțială să trăiască pe cât de independent posibil în propriul lor cămin și care au scopul de a preveni, a întârzia și înlocui „îngrijirile active” (în mediul spitalicesc) sau îngrijiri de lungă durată(în instituții de ocrotire).
Avem aproape in fiecare municipiu asociații de îngrijiri la domiciliu care au luat ființă din necesitatea prestării serviciilor de acordare de îngrijiri la domiciliu, servicii sociale oferite în comunitate persoanelor dependente pentru ca acestea în urma programului urmat să isi redobândească pe cât posibil independența. Ca idee, aceste serviciile sociale acordate sunt un ansamblu complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, individuale, familiare si de grup in vederea depășirii unor situații de dificultate pentru prezentarea autonomiei și protecției persoanei pentru prevenirea marginalizării și excluderii sociale. Principiile care trebuie aplicate și stau la baza acordarii serviciilor sociale sunt: respectarea individualitatii fiecarei persoane, respectarea libertății de a alege serviciul social în funcție de nevoia socială, asigurarea accesului la servicii sociale în condiții de tratament egal prin excluderea privilegiilor si eliminarea oricăror forme de discriminare, asigurarea de servicii de calitate, accesibile, flexibile , adaptate nevoilor sociale, asigurarea drepturilor si sigurantei beneficiarilor protejând in același timp si interesele acestora, dar si cele colective ale comunitatii, asigurarea accesului la informatie privind drepturile fundamentale, măsurile legate de protecție precum și probabilitatea de contestare a deciziei de acordare a unor servicii sociale,respectarea vietii intime a persoanei, respectarea confidentialitatii, dezvoltarea parteneriatului dintre partile implicate in procesul de acordare a serviciilor sociale si beneficiarii acestora.
Există servicii de asistență socială și servicii de asistență socio – medicală; serviciile de asistență socială sunt servicii cu caracter primar si servicii specializate; cele cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor situații de dificultate care pot duce la marginalizare sau excluziune socială; serviciile specializate au drept scop refacerea, menținerea sau dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie specială. Serviciile de îngrijire socio – medicale prestate în special la persoanele vârstnice sunt servicii de bază (ajutor pentru igiena corporala, îmbracare, dezbracare, igiena eliminarilor,hranire, deplasare in interiorul locuinței, comunicare), servicii de suport: (ajutor pentru prepararea hranei, efectuarea de cumparaturi,activități de menaj, însoțirea în mijloacele de transport,activități de administrare și gestionare), servicii de îngrijire medicală, servicii de recuperare medicală și reabilitare, conexe domeniului medical si social:kinetoterapie,logopedie.
Conform celor relatate mai sus aceste asociatii non-guvernamentale (ONG) sunt unitați de asistență socială, furnizoare de servicii sociale la domiciliu, acordând servicii sociale la domiciliu prin contracte directe încheiate cu beneficiarii, in condițiile legii. Contractul cuprinde în principal serviciile sociale oferite, costurile acestora stabilite de Consiliul Local si Prefectura, programul serviciilor,drepturile si obligațiile părților.
Se urmărește promovarea calității vieții prin servicii sociale de ingrijire la domiciliu , urmărind identificarea cazurilor sociale,monitorizarea serviciilor si acordarea acestora,integrarea socială a persoanelor disponibilizate prin crearea unor locuri de muncă. Aceste unități pot forma îngrijitori la domiciliu, curs finantat de A.J.O.F.M.(Șomaj)
Cursul se poate finaliza cu angajarea unui număr îngrijitori,preluați din șomaj.
Să reținem că serviciile de îngrijire sunt organizate și furnizate după nevoile fiecărei persoane investigate.
Vreau să știți că orice persoană plătitoare de CAS poate beneficia de 56 de zile pe an de servicii medicale gratuite la domiciliu, in urma externarii din spital.
Conditia constă în depunerea in termen de 48 de ore de la externarea din spital a unui dosar la CAS, dosar ce conține actele de stare civilă și recomandarea medicală dată de medicul specialist care l-a externat.Serviciile pot fi : masaj, kinetoterapie,perfuzii, tratament injectabil...etc, acestea sunt recomandate atât ca servicii cât și ca frecvență de către medicul specialist din spital .Mai multe detalii concrete am să vă scriu in viitorul eseu.