Cu de ce la purtător
de gheorghe Sârbu

Observăm ( … ) timpul nu există, spun taoiștii > o maladie colectivă; mă refer la refuzul de a accepta existența adevărului. Ce se urmărește pe fond, prin această acerbă fugă de “ realitatea lucrurilor “? In mod sigur, să se obțină negația. S-a constatat că, fără negație, omul modern nu poate ființa, golit de cunoaștere cum se prezintă. El, omul modern, trebuie să fie important, și cum fără a citi > efectuarea stagiului Pimnia, acest deziderat nu poate fi obținut, și-a propus să răstoarne tabla cu valori: în afara cetății, cu toți aceia care înțeleg să trăiască pe bază de neuroni! Omul modern? … Da, omul modern, cel care nu este interesat decât de bani. Da, omul modern, cel pe care nu-l preocupă decât cum arată pe dinafară. Da, omul modern, cel cu licență, dar, fără dragoste de carte. Cu ce pot fi suplinite carențele care țin de această stirpe? Cu mult bun simț … Dar și această calitate, lui, omului modern, îi lipsește, prin faptul că nu-i acordă statut. Mai se debarasează și de ceea ce se înțelege prin bon ton, de maniere, ca și de orice operează în zona rușinii. Tupeul să trăiască! Altceva nu mai contează … Și obrăznicia … Și privirea superioară … Sunt tot atâtea manifestări neconcordante, lipsite de regulă, de ordine, de sens. Bălăcărește, careva să zică, mai dihai decât o presupusă vrăjitoare cu/ în față 9 bobi de păpușoi. Care este orizontul acestui prototip, făcut să conducă destinele unei afaceri, unei aplicări de teoremă, unei țări? Nu se cunosc … Pot fi bănuite … Înfundătura … Astfel stând lucrurile > față de cum ar trebui să stea, ce rotițe din angrenajul acestor funigei de pretutindeni, ar fi necesar să nu mai fie unse? Susținerea din partea celorlalți ( … ) dacă nu li se probează cu fapte, calificarea celor investiți cu putere de abație. Este inuman ca un om tobă de carte să stea cu pălăria la pulpana hainei în fața unui împăunat cu funcție de aval. Dar și pentru omul comun este inuman, el, omul comun reprezentând fundația edificiului social; ori, cum fără fundație temeinic jalonată întru ziua de mâine, chiar speranța nu mai are acoperire în este. Și până la urmă, este inuman și pentru el, omul modern, deoarece se angrenează în rezolvarea unor ecuații de valențele cărora habar nu are. Și pe final, trist pentru toți oamenii, buni au răi, câtă vreme sfârșim cu toții mai mult decât lamentabil.
Capăt, dacă are acest nociv product social? Sigur că are …
Dacă lichelele vor să aibă regele lor, nu pot fi împiedicați; regele nostru însă, trebuie să fie regele nostru.
Dezvelesc rostul, nu dau cu tifla …