Notă. Prezentul eseu este susținut de un bogat material ilustrativ pe care cititorul îl poate consulta la adresa:
http://www.miracol.ro/figuri.php

Secole de-a rândul oamenii au construit nave cosmice așa cum le-au văzut la zei. Le-au observat venind, plecând, le-au vizitat interioarele, aparatura de bord, computerele. Zeii i-au lăsat să observe fără grijă. Și oamenii le-au desenat cu simț critic pe pereții peșterilor sau le-au cioplit în stâncă.
După ce au deprins din meșteșugurile zeilor, încrezători în ei înșiși și în puterile protectorilor lor, oamenii au început să-și facă și ei nave cosmice, cum își fac și copiii avioane. Din piatră, cărămidă, stâncă, lemn, trestie sau din ce aveau la dispoziție. Când erau gata, mai nici una nu zbura. Dar speranța nu dispare niciodată și oamenii căutau cu îndârjire greșeala. Mulți arhitecți, tâmplari, zugravi, zidari nu și-au primit poate simbriile, sau au plătit cu viața refuzul de a zbura al bisericilor. Comisiile de ancheta stabileau: personalul este necredincios, păcătos, vândut diavolului; turlele nu sunt suficiente pentru a învinge gravitația; au fost reduse rezervoarele de combustibil în detrimentul autonomiei de zbor; structurile nu sunt suficiente; stucaturile nu înnobilează construcția; picturile curg de pe plafon; ușile nu sunt pe direcția cea bună. Cum să zboare așa ceva? Și o luau de la început.
Generații de constructori de biserici au căutat eroarea ce țintuia navele în impasibil, la sol. Înțelegând că nu le-a venit vremea, după un timp au uitat că bisericile trebuiau să zboare, mulțumindu-se cu ce puteau face. Erau maiestoase, rezistente la cutremure, aveau o bună acustică, erau mai arătoase decât tot ce se construise pe pământ, deci erau sub paza zeilor. Numai bune pentru ai strânge la slujba de rugăciune. Chiar dacă navele din cărămidă nu zburau, ideile de bază au fost transmise posterității din generație în generație pe cale idolatrică, arhitecturală și prin lexic. Turlele sunt rachetele de antrenare a navei. Ele sunt așezate în simetrii copiate și astăzi de constructorii de rachete zburătoare. Turla principală este întotdeauna mult mai spațioasă și este plasată în centru sau lateral. Uneori sunt prevăzute și minirachetele direcționale, ca niște jeturi corectoare de sifon fig.138.1.
Nu mai pare acum o ciudățenie faptul că partea centrală a unei bazilici sau biserici cuprinsă între nartex și cor este desemnată prin termenul de navă. Unele locașuri de cult au mai multe compartimente corespunzător numărului de turle. Acestea se numesc nava principală respectiv nave complementare [23].
Dacă nava spațială are module detașabile, autonome, construcția le evidențiază diferența. Are una sau mai multe cupole de formă emisferică, rigoarea construcției prevede uneori poleire cu aur (Rusia), sau acoperiș din materiale cu culori siderale (Uzbekistan, Iran, Iraq). Modulele autonome sunt mai numeroase decât cupeurile afectate pe nava mamă. Ele pot îndeplini misiuni locale, garându-se la sol dar tot în incinta bazei, pe platforme special amenajate și protejate de ziduri.

Constructiv vorbind, navele sunt de mai multe tipuri, au fost văzute și imortalizate selectiv, pretutindeni, pe toate continentele. Zeii nu pretind drepturi de autor, pretind doar devotament și fidelitate. O navă amiral de împortanță majoră și de mare gabarit a vizitat cel puțin o dată Terra, a stat puțin dar a făcut vizite pe câteva continente, unde au fost coborîte navete și module de serviciu, cu autonomie adecvată. Cu acest prilej oamenii au fotografiat mental nava. Ezechiel lasă în capitolul 1 o descriere surprinzătoare pentru lexicul și puterea de înțelegere a timpului. Când nivelul tehnic a permis, câteva construcții monumentale, aproape identice, și-au făcut apariția pe Pământ. Posibilitatea sincronizării administrative sau ideologice se elimină fiindcă sunt amplasate pe teritorii cu religii diferite. Ne referim la biserica Sfânta Sofia din Istambul, complexul Taj Mahal din India. Sub impulsul modernismului viziunea a fost stilizată dar a păstrat alura de arhetip, rezultând construcții de tipul Casa Scânteii. Monumente foarte asemănătoare se află de asemenea în Emiratele Arabe Unite, în Rusia, În Europa, în România figurile 138.2, 138.3, 138.4, 138.5, 138.6.
Cosmonautica terestră actuală nu a atins încă stadiul de a construi astfel de stații complexe la dimensiunile practicate de zei, viziunea însă nu a putut fi distorsionată. Cele mai performante fiind în momentul de față navetele spațiale din categoria Columbia, Chalanger, fig. 138.7. Autoritatea supremă nu staționa mult timp pe Terra, deoarece la fiecare trecere perioada de debarcare-îmbarcare optimă de pe planeta zeilor (NIBIRU) este de ordinul 2-3 decenii. Evoluția populației de pământeni rămânea apoi în grija specialiștilor de nivel ierarhic inferior, deținând programe și dotări adecvate.
Evanghelia lui Marcu păstrează o pildă a semănătorului care exprimă această idee și evident nu se referă la graminee. Nimeni nu vinde castraveți grădinarului:
(Marcu 4,26) "El a mai zis: Cu împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când un om aruncă sămânța în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. Pământul rodește singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic; și când roada este coaptă, pune îndată secerea în ea, pentru că a venit secerișul."
Nave de tipul celei din 138.7 au fost reprezentate într-un număr foarte mare, cu o răspândire necalculată în toată lumea creștină. Sunt utilizate variante diferențiate prin numărul de rachete purtătoare, turle (fleche(fr.), spire(eng.)) și dimensiunile acestora. Cupolele (modulele autonome) sunt reprezentate mai rar, în unicat sau cu multipleți. În Rusia bisericile au unele turle terminate prin cupole, de cele mai multe ori aurite, în semn de supremă devoțiune.
Nu trebuie să ne surprindă faptul că nu dogma a dictat configurația arhitecturală a locașurilor de cult din teritoriul aceleiași religii, ci disponibilitățile economice. În zona creștină catedrala Sfânta Sofia din Kiev fig. 138.6 are o configurație aparte, deși modelul Sfânta Sofia din Istambul se regăsește în configurația Catedralei Sfântul Isac din Leningrad și a multor altele.
Relațiile oamenilor cu zeii se mențin prin intermediul bisericilor, atât pe timpul vieții cât și după. Numai că fiecare religie principală (budism, creștinism, islamism, iudaism) pare a avea zeii ei de vreme ce locașurile de cult uzuale (rachetele, navele, modulele, sateliții) au configurații diversificate. Poate au îndeplinit misiuni specializate și au doar morfologii constructive adecvate. Totuși dispersia în teritoriu conturează aria de răspândire religionară de mai târziu. Teritoriul birmanez și al Indoneziei, prezintă locașuri de cult specifice, deosebite de toate celelalte, dar din punct de vedere al funcționalității spațiale răspund acelorași deziderate fig.138.8. Aceeași remarcă pentru Mexic sau Peru.
Spațiul Asiei a fost cutreierat de nave gigant de tip cargou de mare capacitate fig. 138.26. Pentru utilități locale era nevoie de multe module autonome pe care le vedem garate în imediata apropiere a turnurilor gigant. Teritoriul vast al Asiei oferea spațiul necesar cosmodroamelor unde se efectuau frecventele decolări și aterizări, atribut conservat până în zilele noastre deoarece cosmonauții au raționat la fel și cel mai mare cosmodrom sovietic a fost amplasat la Baikonur în Kazahstan.
Evident, în realizarea acestor edificii un rol de seamă l-au avut resursele materiale ale credincioșilor. În unele părți bisericile și mânăstirile își găzduiesc pe vecie sponsorii principali care inițial se numesc ctitori. Fără utilități practice și fără alte funcționalități civice aceste locașuri aveau strict o destinație de devoțiune în fața zeilor, fig. 138.9. Uneori au primit rol de necropolă (Reghistan, Shahi-Zinda la Samarkand-Uzbekistan, fig. 138.10). Existența lor materială de secole, și distribuția strictă pe spații aparținând unor religii diferite continuă să ateste o diversitate pluriteistă ce nu poate fi ușor integrată în contul Dumnezeului unic. Ignorând cu bună știință aceste evidențe orice tendință monoteistă devine simplu partizanat religios.Astăzi ne este mai ușor de înțeles și acceptat preferința zeilor pentru locuri ferite de prezența oamenilor, pentru liniștea reciprocă a tuturor. După ce nava părăsea înălțimea și pleca în spațiu, de unde venise, ca semn de supremă devoțiune oamenii își construiau chiar în locul ei nave din piatră și cărămidă, pentru ca nimeni să nu uite niciodată vizita zeilor, iar urmașii să-și poată construi și ei altele la fel fig. 138.11, 138.12.
Mesajul a costat multă trudă și jertjă umană, s-a scris în piatră și cărămidă ignifugată ca să nu ardă cum au ars mai devreme, sau mai târziu toate bibliotecile de seamă. Forma nu trădează utilități omenești, nu reprezintă case de locuit, depozite, scoli, sau sedii de partide ci reproduce viziunea pe care oamenii au avut-o în fața ochilor. În multe locuri din lume, unde este un loc de o inaccesibilitate extremă, acolo, oricât de primitivi sau nevoiași au fost, oamenii au ridicat o biserică de închinăciune, un castel cu turle și cupole aurite, fiindcă aurul este metalul cel mai plăcut zeilor.
Când nu dispuneau de înălțimi naturale oamenii și le construiau. Efortul turnului Babel a ajuns legendar și poate chiar îi îngrijora pe zei figura 138.13. Progresul tehnologic al societății omenești s-a produs în ciuda tuturor dificultăților politice, sociale, religioase, administrative, academice. Poate această atitudine storcea lacrimi cosmonauților, dar geneticienii nu își mai puteau trăda încă odată misiunea, ca în cazul coruperii Evei, și acționau conform programului: fără milă.
Oamenii au învățat multe de la zei dar și zeii au învățat câte ceva de la oameni. Oamenii și-au îmbunătățit instrumentele de lucru dar și zeii și-au perfecționat navele pentru a menține decalajul tehnologic. O cursă nesfârșită cu un singur învingător dinainte cunoscut. Când zeii au început să vină cu farfurii zburătoare oamenii au rămas câteva secole perplecși. Apoi au înțeles că trebuie să se recalifice, că vechile meserii nu mai au căutare, și că acum se poartă altfel de temple. Tot în piatră, cărămidă, mortar și stuf. Dar pentru a le deosebi de celelalte le-au numit circuri fig. 138.14, 138.15.
Cu comutatoarele de decolare decuplate, rămân și ele inerte la sol pentru a nu aglomera periculos traficul cosmic al zeilor, și așteaptă să se nască Henri Coandă. Rugându-se în bisericuțe intime familiale, în catedrale somptuase metropolitane, sau în viitoarea Catedrală a Neamurilor, oamenii mai primesc din când în când câte o idee de înaltă tehnologie de la zei, pentru a nu-și pierde arhitecții elanul creator și a nu-și ieși din formă zidarii. O stație complexă văzută cu multe secole în urmă a fost rapid imortalizată în memoria planetară a speciei. Construcția sa mai inspiră și astăzi profilul orașelor futuriste, și a dat pâinea cea de toate zilele multor generații de arhitecți și ingineri. Cât timp au păstrat motivul religios au rezultat construcții de neînțeles, fig. 138.16,1 și 138.17,2; când au divagat, au rezultat însă aglomerări urbane de nelocuit, 138.16,2; 138.17,3.
O categorie specială de nave-tandem derivate din concurența- emulație cu care Dumnezeu își stimulează supușii, au fost văzute de oameni și imortalizate instant pe cele mai diferite teritorii sub forma unor temple gemene, fără pereche. Funcționalitatea lor a fost extinsă în registrul laic, și din cauza costului deosebit de ridicat al metrului pătrat de templu. Finanțarea insuficientă a impus chiar sistarea lucrărilor ca în cazul Catedralei Familia Sagrada din Barcelona, care fusese proiectată cu 12 turnuri, câte unul pentru fiecare apostol, fig. 138.18, din care s-au finalizat însă doar opt.
Să continuăm. Navele ajunse pe Pământ au adus se vede numeroase tipuri de module utilitare autonome pe care personalul de bord le utiliza în misiuni de mică anvergură. Oamenii au fost desigur impresionați de mobilitatea și funcționalitatea acestor jucării sofisticate fiindcă au început imediat să le imite în construcții similare. Presați de spiritul tot mai pronunțat al eficienței nu s-au putut abține de a le da utilități practice. De sute de ani le-au folosit ca locuințe, magazine, băi publice, depozite pe lângă moschee sau dependințe pentru minarete fig. 138.19, 138.20. Nu le reușeau misiunile de zbor, dar în rest modulele erau desăvârșite și sunt răspândite peste tot. Chiar și eschimoșii își construiesc iglurile după inspirație divină.
Niciodată nimeni nu s-a putut lăuda că a avut în mâini un modul sau a pilotat a astfel de minunăție dumnezeiască. Orice afirmație era ca și astăzi clasificată în limitele dicționarului de patologii mentale. Atunci martorii oculari au început o grevă tacită și colectivă împotriva faptului divers reflectat în presa timpurilor. Așa se face că primele module spațiale de zbor au fost realmente date publicității doar după ce s-au demodat moral fig. 138.21. Totuși din simpatie sau pe considerente obiective, unii oameni au avut șansa de a vizita incintele navelor, sateliții orbitali sau chiar navele master. Desigur nu beneficiau de lejeritatea de înțelegere de care dispunem noi astăzi, dar ei rămân pionierii. Avem astfel surpriza să observăm construcții discoidale din trestie, executate cu un mileniu în urmă, așa cum erau farfuriile zburătoare care îi năuceau și pe ei ca și pe noi astăzi fig 138.14,1. Mai nou, în secolul trecut, s-au mai construit circuri pentru cei ce cred în continuare în OZNuri sau telescoape în formă de OZN pentru sceptici.
Cu mii de ani în urmă, pe când încă nu se construiau locașuri de cult, sumerienii imitau interioarele navelor pe care le văzuseră la zei. De la sumerieni au învățat și mesopotamienii, astfel încât se păstrează până astăzi o casă de oaspeți, construită din trestie, la Chatt al-Arab, în delta Eufratului, în Iraq. Ideea a fost preluată de aici de țiganii nomazi care au folosit-o, fără patent, la coviltire pe căruțe. Așa se face că asemănarea cu structura de rezistență a unui avion Airbus A340 precum și cu interiorul capitonat al magistralelor sale electrice este în afara oricărui dubiu fig. 138.22.
La sateliți nu se putea ajunge decât cu nave de serviciu sau cu module, cine a avut ocazia a împușcat doi iepuri deodată. E un fapt că ideile de sateliți au ajuns pe Pământ, și nu credem că singura posibilitate a fost doar prăbușirea sateliților. Mintea robotului om poate dezvolta la nivele incredibile de performanță o idee care îi este indusă. Iar zeii au doar idei de excepție, dacă ne referim la partea tehnică, cu morala ar fi loc de mai mult și de mai bine, după cum vom vedea.
La Sevilla dăinuie de opt secole un turn octogonal, care a inspirat forma unui satelit orbital fig 138.23. Doar că oamenii au început să lanseze sateliți de 44 de ani.
Ka'bah-Piatra Neagră, din Mecca, numele celui mai sacru simbol și mormânt al lumii islamice fig. 138.24. Obiectul principal al venerației este o piatră căzută din cer, un meteorit sau un satelit, căreia i se atribuie o polaritate feminină-yin. Unele mituri și legende o numesc și piatra yoni datorită formei de migdală. Pare a fi pecetea supremă a unei religii parcă făcute pentru bărbați, în care femeile au cedat prerogativele matriarhale odată cu intrarea în patriarhat [172,111]. Piatra Neagră este montată în colțul estic al monumentului paralelipipedic de la Mecca.
Pentru că yin nu poate ființa fără yang, o legendă privitoare la Ștefan cel Mare spune că tătarii năvăleau în Moldova nu ca să prade ci ca să găsească Piatra Albă și trunchiul uscat. Trupele de ocupație rusești au fondat în 1778 la Iași, o lojă masonică de rit scoțian rectificat. Cu această ocazie s-au bătut două monede. Pe una dintre ele este reprezentată Minerva înconjurată de nori, ținând în mână un șarpe încolăcit, jos o grămadă de pietre cu semne masonice. Pe revers o inscripție în latină: Moldaviae calculum album adjecerunt Majores - Strămoșii au hărăzit Moldovei Piatra Albă (Rev. Făclia Lumii, nr. 2, 2003, pag. 2). Piatra Albă din Moldova și cea Neagră din Mecca formează cuplul yin-yang (Vasile Lovinescu-Mitul sfâșiat). Un satelit japonez are exact aceeași formă constructivă cu monumentul sfânt de la Mecca fig.138.24.
Oripilat de tratamentul pe care îl suferă oamenii care declară că au văzut cu ochii lor un OZN, un întreprinzător pământean a găsit o oportunitate desăvârșită de a și povesti viziunea fig.138.25. A dispus de finanțare, tehnologie și casting cum nici nu visa Ezechil. Cenzura nu s-a trezit, iar fiscul a fost încântat de venituri. Cunoașterea a fost împiedicată sau întârziată prin orice mijloace:
- S-a scos în evidență abundența și farmecul artistic al detaliilor pentru a se putea ascunde esențialul, exemplu în fig 138.26.
- Conexiunile necesare sunt realizate întâmplător, în afara unui studiu sistematic, organizat.
- Evenimentele tehnico științifice importante ale planetei sunt ținute în taină cu deceniile.
- Obiectivele de cult au primit utilizări laice, întru creșterea productivității, prosperității și a bugetelor locale.
Rivalitățile dintre zei au fost permanent induse popoarelor de credincioși care au continuat să le transpună practic, precum în cer așa și pe pământ. Mai întâi au acționat dogmatic:
(Deut 7,1) "Când Domnul Dumnezeul tău, te va aduce în țara în care vei intra și o vei lua în stăpânire și va izgoni dinaintea ta multe popoare: pe hetiți, pe ghirgasiți, pe amoriți, pe cannaniți, pe fereziți, pe heviți ți pe iebusiți, șapte neamuri mai mari la număr și mai puternice decât tine; când Domnul Dumnezeul tău ți le va da în mâini și le vei bate, să le distrugi în întregime, să nu închei legământ cu ele și să n-ai milă de ele. Să nu faci căsătorii cu ele, să nu dai pe fiicele tale după fiii lor și să nu iei pe fiicele lor pentru fiii tăi; căci ar abate de la Mine pe fiii tăi și ar sluji astfel altor dumnezei și mânia Domnului s-ar aprinde împotriva voastră și te-ar nimici îndată. Dimpotrivă iată cum să vă purtați cu ele: să le surpați altarele, să le sfărâmați statuile, să le tăiați dumnezeii de lemn, și să ardeți în foc chipurile lor cioplite. Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales să fii un popor al lui dintre popoarele de pe fața pământului."
(Deut 7,22) "Și Domnul Dumnezeul tău va izgoni încetul cu încetul aceste popoare dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca nu cumva animalele sălbatice să se înmulțească în jurul tău. Dar Domnul Dumnezeul tău le va da în mâna ta; și le va arunca într-o mare învălmășeală, până vor fi nimicite."
(Deut 13,12) "Dacă vei auzi spunându-se despre una din cetățile pe care Domnul Dumnezeul tău ți le-a dat în locuință: Niște oameni de nimic au ieșit din mijlocul tău și au amăgit pe locuitorii din cetatea lor, zicând: Să mergem și să slujim altor dumnezei, pe care tu nu-i cunoști, să faci cercetări, să cauți și să întrebi cu toată stăruința. Și dacă este adevărat, dacă lucrul este sigur, dacă urâciunea aceasta a fost făcută în mijlocul tău, atunci să treci negreșit prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din cetatea aceea, s-o distrugi în întregime, împreună cu tot ce va fi în ea și să-i treci chiar și vitele prin ascuțișul sabiei"
Toate aceste avantaje și încă multe altele cu o singură condiție dătătoare de speranță:
(Deut 8,19) "Dacă vei uita pe Domnul Dumnezeul tău și vei merge după alți dumnezei, dacă le vei sluji și te vei pleca înaintea lor, mărturisesc astăzi împotriva voastră că veți pieri cu totul. Veți pieri ca și popoarele pe care Domnul le-a nimicit dinaintea voastră, pentru că nu veți fi ascultat glasul Domnului Dumnezeului vostru."
Apoi când dogma a căzut în desuetudine au devenit mai subtili, au fost inventate alte și alte ideologii moderne. Ultima dintre ele ideologia comunistă implementată prin Marea Revoluție Socialistă din Octombrie 1917.
[165,24]. "Între 1917-1923 mesianismul bolșevic a executat în Rusia, în multe cazuri prin torturi bestiale - răzbunarea religioasă: 25 episcopi, 1.215 preoți, 6.075 profesori; 8.800 medici, 54.850 ofițeri, 260.000 soldați, 10.500 polițiști, 40.000 jandarmi, 19.850 pensionari, 344.250 alți intelectuali, 815.000 țărani, 192.000 muncitori. Mesianismul a lovit instituțiile fundamentale: biserică, școală, armată și clasa de bază a Rusiei, țărănimea. Se notează că bisericile au fost transformate în magazii, grajduri, muzee, săli de spectacole. Nu pot trece peste rețetarul religios aplicat înalților ierarhi ortodocși: mitropolitul Vladimir al Kievului a fost torturat în altar, apoi legat de coada unui cal, tărât în galop, legat de un stâlp de telegraf și ars de viu. Aceeași soartă a avut-o mitropolitul Veniamin al Petrogradului, care a fost târât prin oraș legat de un automobil, apoi spânzurat de poarta unei clopotnițe, stropit cu gaz și ars de viu. Moarte de martiri au suferit episcopul Hermoghen de Tobolsk, Andronic, arhiepiscop de Perm, îngropat de viu, episcopii de Astrahan, Belogorod, Cernicov."

În timp ce hoardele migratoare demolau bisericile românești [171] sau le scrijeleau tencuiala pentru a recupera aurul din aurele sfinților, Europa avea liniștea de a construi catedrale temeinice din granit și labrador. Ele au putut rezista cu succes invaziilor de călăreți migratori. Când însă invaziile s-au făcut cu avioanele americanilor și din avioane au căzut bombe, unele dintre ele au dărâmat, colateral ca peste tot, și mărețele catedrale europene. Gestul a fost atât de șocant încât la Dresda o catedrală a fost lăsată în stadiul morman de ruine din 1945. Pildă neamurilor.
Credibilitatea prorocilor biblici, pe care mulți o nesocotesc, și care ne dă speranța că vom desluși cu un ceas mai devreme cele ce ne vor fi destin, mai are încă un mesaj. De vreme ce totul e atât de bine prorocit, adică atât de bine planificat, în materie de evenimente, doar nu vor fi fost lăsate de capul lor și pe mâna noastră, cele sfinte ale științei și tehnicii, inventicii și inovației!
Să urmărim acum din orice biblie, ce a văzut Ezechiel din lectura tihnită a capitolului 1 și mai ales ce a auzit el, în capitolul 9.