Tentații a venit ca un raspuns firesc la evoluția muzicii rock actuale. Muzica rock de astăzi este-și firesc de altfel-diferită, și poate încă într-un proces de căutare de direcție, am spune noi, dar există. Tentații a aparut în Pitești cu un suflu nou, cu un sound actualizat, gata să iasa pe piață. Și a ieșit bine...

Eram pe urmele lui Nichita când în pragul ușii mele un personaj necunoscut (figura parcă îmi aducea aminte de cineva) mă anunță că el este...

câtă singurătate în locul acesta atunci când mă destăinuiesc
un vorbitor cu paravan la granița dintre două lumi surori
și nu se știe cine pe cine vizitează
care pe care plânge

eu nu mai trăiesc demult
eu nu mai respir decât când îmi amintesc
mă mai întreb uneori
de ce tu mamă?
de ce eu?

aleatoriu

Mă și gândeam cum reușește Nichita să adune oamenii în momente când nu te aștepți. Nu era prima oară când mi se întâmpla lucrul acesta. Ne întâlneam întru gânduri, gânduri care să ne bucure. Nu era nevoie să mi se prezinte, deja știam cu cine stau de vorbă, cel ce conturează sensibilitatea și iubirea prin versuri:

dacă m-ai lăsa
te-aș învăța să-ți construiești aripi de seară
cusute cu sânge de campanie
pentru anotimpurile ce-au să vină
inopinant

pregătește-te să-mi răspunzi

dacă m-ai iubi
probabil că nu te-aș mai iubi eu
hai fii gata
doar pentru o zi

vrei?

O sensibilitate aproape feminină, dar care în momentul următor poate exploda. Ca mulți de pe agonia și el crede că pe aici suntem organizați în găști. Aha, încă nu v-am spus despre cine este vorba, de fapt el s-a și prezentat: Costin, da, Tănăsescu Nicolae Constantin, cel care nu de puține ori, sare precum un arc, păi de ce sare, fiindcă nu suportă atunci când este atacat:

nu mă doare nimic când cineva are tot timpul grijă de cum scriu
nu e o jertfă
e-o coroană de argint pusă pe chelia-mi lucioasă

depinde de anotimp să iubesc iar
de-mpăcarea cu Domnul
cât de repede mi se va umple golul din ochi-ochii coreeni
de sub umbrelă

Costin așa cum l-am cunoscut eu, e un OM, un om care aduce pe lume minuni, acea minune poartă numele de Bogdan. Uneori are impresia că e extraterestru. Mă și întrebam ce zodie o fi omul acesta, că prea e sentimental, parcă e prea aprins uneori, aceste caracteristici înclină spre un personaj care se desprinde de scorpion și se îndreaptă ca o săgeată spre lume: îmi place să ascult Pink-last to know când sunt supărat și când sunt mai puțin supărat Ozzy Osbourne. Mă simt bine toamna fiindca-s nascut în noiembrie 22 și nu numai de-asta... restul despre mine e în poezia pe care o scriu... de exemplu imi plac femeile "offline"…uite mi-a venit așa să-mi trec adresa de mail și…mi-ai scris tu si nu numai tu...am gasit foarte multe mesaje acolo, am impresia că ne cunoaștem demult, dinainte de lume și ce e foarte important este că ne știam de foarte mult timp.

El are un stil aparte, cred, are o capacitate mare de a visa și pentru mulți acest lucru e important, să visezi chiar cu ochii deschiși, îi place să meargă făcând pași și spre alții care visează. E destul de greu să fii minunat mai ales în tot ce faci, fiindcă sunt și influențele negative care îți strică uneori acțiunile, mai ales atunci când nu stai în gardă tot timpul, e deajuns o clipă și valul te-a luat:

mă întreb dacă zilele mele se mai răfuiesc între ele
dacă filmul a fost de lung sau scurt metraj
aștept pe scaunul ăsta incomod și privesc albul ecranului
mai e ceva sau nu mai e

sunt zile de când nu mai aud ascuțit de gheare asalturi sau chiar retrageri
am uitat cum miroase sângele fierbinte și mi-e poftă
ai vrut tu liniștea asta corecțională să mă roadă ca un cancer ritmic
și cum se întâmplă în lumea asta de la kilometrul zero
niciodată n-a fost cum am vrut
eu nu am fost de acord cu big-bang-ul
știai?

Îmi spune că îi plac oamenii iertători, oamenii care au puterea de-a ierta, și mă întreb acum la ceas de bilanț dacă și el este așa. Dacă umbli atent, nu prin versurile lui, ci prin subsoluri, vei găsi un alt om decât cel din texte (nu mereu, doar uneori), din cauză… de lipsă de prieteni? Mă întrebam cum i-ar place să i se spună, el își zice și LUV pentru că poezia lui este una de dragoste, poate o împlinire a dragostei prin poezie, dar de cele mai multe ori sunt vise așternute pe hârtie, alteori realități... și vise care se împlinesc. LUV - poate și pentru inocența, ce uneori iese la iveală, o inocență a gândului:

azi soarele a răsărit mai târziu
mai târziu decât văzuse nostradamus
mai târziu decât se așteptase bicicleta mea neagră din curte
mult mai târziu decât m-am trezit eu
cu gânduri despre timp

uneori chiar am impresia că veacul acesta se potrivește din gruen-ul meu

Personalitatea poetului este foarte puternică, da, e poet în curând va lansa o carte, apariția nu numai pe sticla monitorului, ci și pe hârtie. Eu de cele mai multe ori lucrez în excel și mă întâlneam cu, Costin printre coloane, nu înțelegeam de ce suma era mereu plus unu la componente electronice, se vrea ceva de genul integratului, în felul acesta poate fi supus a fi receptor de semnale extraterestre. Ce zici, dacă ai primi un semnal de genul? Faptele bune - sunt foarte importante în viața fiecărui om, fără dragoste nimeni nu este în stare de sacrificiu propriu. Daca inima ta nu este plină de iubire atunci nu te poți jertfi pentru alții, nu poți lua din puținul tău și să dai celui ce nu are nimic, nu poți să dezbraci o haină și să-l acoperi pe cel gol... să ai curajul să-l îndrepți pe calea cea bună pe cel care nu o cunoaște... Poate fi de la o extraterestră?…sau poate un gând mai pământean: Noaptea - cel mai interesant sfetnic, în noapte poți auzi un cântec ce strabate prin tine precum clopotul în miez de rugaciune, poți simți o inimă pustie ce bate pe fond de galben tomnatec, în nopți poți auzi mirosul anotimpurilor. Noaptea poate fi solitară ca o iubită părăsită în miez de primăvară. În noapte poți descoperi răsărituri și apusuri ale altor nopți...

Pe omul poet nu e bine să-l cunoști numai din versurile sale, e bine să rupi bariera și să treci dincolo de poet să-l descoperi ca om, ei, da, Costin e un orgolios și se consumă pentru tot ce nu este drept. Singurătatea își face loc în sufletul lui dar nu ca sa i-l cuprindă, ci doar pentru că acea singurătate îi dă posibilitatea să gândească în tihnă, chiar și iubirea poate fi posibilă în acea singurătate, fiindcă poate iubi în taină. Și eu iubesc să știi, dar tu vezi iubirea mea tristă și pari ca un gânditor care vrea să-mi scoată mintea în palmă…:

timid îmi piteai săruturi în pumnii tăi mici
mă puneai să ghicesc stânga dreapta iar eu îl alegeam mereu pe cel vinovat
apoi neașteptat vroiai să fii purtată la ureche
și nici nu simțeam cum fug cu tine răscolind toate frunzele pământului
ca într-un joc de-a viața și de-a moartea se isca un vârtej până la cer
apoi ne-nveleam în două morminte vii de frunze moarte
chicoteam acolo-n întuneric și ne mustram când ne mișcam
să nu cumva să ne descopere străinul
uriașul cu mulți ochi și degete lungi scruta zările și nu știa că noi ne-ascundem
chiar la picioarele lui bolnave

Costin are încredre în oameni, la el scannerul e pe suflet: în dimineața asta ciorile au cântat înaintea cocosilor m-am trezit acoperind cu matase alba toate nudurile din rai mi s-a parut frig si prea mult verde nu poti sa faci nimic? o clipa de tulburare m-a împins sa-mi aprind tutun si sa fac rotocoale porumbeii tai nu mi-au adus nici o veste înca pâna la stolul de seara am sa aprind candele si o sa-mi sarut degetele spalându-ma pe fata roua mi-a adus aminte ca tu pe obrazul stâng nu mi-ai daruit niciodata curcubee si nici nu mi-ai spus ca pamântul asta blestemat poate fi atât de gurmand e liniste ca si când noaptea voiajorii tai nu vor putea zbura niciodata grabeste-te în dimineata asta m-am acoperit cu matase alba…

Poate doar femeile văd partea sentimentală a lucrurilor, poate doar sufletul unei femei îl poate înțelege pe poet, el are mai mult decât nivelul spiritual desprins din ceea ce lasă în cuvinte, Costin acesta este Înalt și are pasul frumos, are voluta cuvântului, are simțul rezonanței afective și chiar și atunci când percepția sa este în alt loc, se retrage pentru a reveni. E surprinzător, da, are ceva din însingurarea unui lup de stepă, dar și ceva din măiestria unui făurar de poeme. Spun făurar, fiindcă la el versurile nu sunt scrise, ci prelucrate. Au simplitatea gallée-ului, esențială este lumina care le străbate… O linie ce lipsea poertretului, linia de contur așezată cu pensula cuvântului de Ela- Daniela.

Născut la un sfârșit de toamnă târzie iubește acest anotimp, îi place să cânte. El a cântat în doua formații de muzica rock: Kapela cu Robert Turcescu si Tentații mai târziu - www.tentatii.go.ro. Ei, acum chiar mă surprinde, un om al scenei nu este singur niciodată, dar pentru el viața de scenă e una, iar singurătatea la care aspiră e alta. Și totuși un superstar cu o trupă minunată, cunoscut de toată lumea, e greu să se retragă în singurătate. Costin mai întâi a cântat și după, a început să scrie versuri, eu gândeam altfel că el s-a născut din versuri așezate tencuri undeva pe rafturile inimii.

Are impresia uneori că e singur in lupta lui cu morile de vânt, știu că se simte aiurea, e așa cum ai spune porumbeilor să nu zboare. Tu ce crezi meritai 120? Dar sincer, ce nu știai că se votează pe forum? Da! Nu știu dacă aici simpatiile își au rostul, ce știu eu, e că se merge pe dreptate…și tu ai primit pe dreptate, știi e luna aprilie, sper să nu fie păcăleală… cum? ai deja minus zece? De unde privirea asta la tine? Ce spui că uneori ești fiară? Ah! Atunci când ești încolțit ca lupul ăla salbatic, cand vede oamenii și nu are unde fugi. Un glas îmi șoptește, știi Maria încerc să scriu o poezie, mi-i dor… și mie, dar să nu mai spui la nimeni...