(327)
Eseul cu numărul de ordine 101 și titlul Deochiul (Magia hologramei) are locul indicat de număr, într-o serie de 315, din ciclul pe care l-am numit Cosmoteismul. Aceste 315 texte reprezintă nodurile unei rețele de conexiuni și trimiteri. Prin amploarea sa subiectul nu ar fi permis o abordate secvențială. Este o carte scrisă pe computer și putere ei stă în linkuri. Pentru mine este măgulitor că 101, se bucura de atenția dumneavoastră, chiar scos din context, (date fiind traumele uzuale ale practicii, foarte răspândite, a scoaterilor din context ((272) Jocul cu contextul). Eu l-am expus atenției comunității dumneavoastră, folosindu-l ca argument într-o discuție pe un subiect punctual, pe care am avut-o cu doamna Elena Malek, referitoare la (166) Vidia și invidia (Summitul lighioanelor).
Paradoxal, dar o frustrare poate fi generată în mintea cititorului și la un parcurs al cărților în succesiune! De data aceasta datorită schimbărilor de plan, varietății de subiecte, atitudini, alternanței de abordare, aparent necorelate. Mulți din ei mi-au comunicat că au simtit nevoia să citească "pe sărite". Extraordinar, dar ca să deșiri ceva trebuie să parcurgi invers pașii celui care a tricotat!
Modulele, să le spunem eseuri, deși nu toate întrunesc individual standarele genului - lucru remarcat de la prima lectură și pe bună dreptate de domnul Lucian Mușet, și apoi și de alții - își fac numeroase trimiteri reciproce (acum invizibile), viziunea de ansamblu conturându-se progresiv.
Ce a fost greu a trecut, deoarece aparentul eclectism pe care l-au reclamat la început cititorii de carte s-a dovedit drumul spre transcenderea subiectului.
Am recurs la această inedită și riscantă formă de exprimare, tocmai din dorința de a reproduce, la scara posibilităților, varietatea marii rețele de conexiuni de toate tipurile și calibrele la care ne supune viața, trăind. Nu am secționat voluntar nici o legătură, căci fiecare dintre noi a suferit pe pielea lui consecințele celor care chiar practică această profesie ((323) Călărețul de șoareci). O astfel de abordare permite oricui, cititor sau autor, să-și lărgească anvergura și să zoomeze în jos sau în sus cu succes prin mijlocirea "pildelor" adecvate.
Prima concluzie la care am ajuns și pe care am verificat-o ori de câte ori am avut un subiect potrivit este că în viață nu există fenomene izolate, ci doar serii de fenomene identice care se manifestă la scară diferită. O mică parte dintre ele ne intersectează direct sfera senzorială, percepția și cunoașterea, deoarece seria începe în micro și se continuă în macrocosmos.
Similitudinile sunt stupefiante, pentru că toate fenomenele au un arhetip. Ca să fiu înțeles exact și pe loc, câteva exemple. Arhetipul copac (rețea de colectare-trunchi-rețea de distribuție) este prezent în sistemele biologice, hidrologice, administrative, financiar bancare etc. ((209) Cine ne manipulează Universul?)
Arhetipul vortex-tornadă (ceakră, vârtej, turbion, tornadă, gaură neagră) ((295) Parada tornadelor)
Pasajul dintre stările de agregare; după care trecerea de la univers la multivers devine subiect de programa analitică pentru gimnaziu, ca toate marile descoperiri ale științei ((33) Stările de agregare).
Arhetipul aurei energetice plasmatice (câmp nuclear, aură omenească, spirit de castă, mental colectiv, atmosferă planetară).
Ar fi poate șocul prea mare și ar fi păcat să ratăm efectul dar constructiv și funcțional, respectiv anatomic și fiziologic, între categoria om și categoria OZN am identificat patru asemănări arhetipale (evident nu vi le dezvălui acum, dar una este enumerată deja mai sus).
Arhetipul fulgerului globular ((155) Clopote și lasere).
Arhetipul purtătorului de cuvânt sau al trimisului sub acoperire (sol, propagandist, misionar, proroc, înger).
Cel mai mare și util arhetip care, ne conduce direct la Dumnezeu, arhetipul bazei de date relaționale, cum îi spun informaticienii ((50) Toate au timpul lor).
Arhetipul fundamental al sfintei treimi, omniprezente și omnipotente (parte,legătura, întreg). Unii se închină în fața sfintei treimi, alții o consideră păgână. Punctul meu de vedere este altul, drept pentru care voi posta spre lectura dumneavoastră: ((23) Sfânta treime, fără subtitlu).
Prea numeroasele analogii între flora, fauna terestră și tehnologia omenească, bat la ochi chiar dacă ne ascundem sub preșul bionicii.
Uimitoarele asemănări între locașurile Domnului amplasate peste tot pe planetă și aparatele și navele de zbor, sateliții și modulele de serviciu, construite de oameni, înlătură orice dubiu. Cât despre simbolistica religioasă considerată bigotă, este în mare parte - deși deformată și trunchiată - purtătoarea unui enorm bagaj de cunoștințe realiste pragmatice care așteaptă de milenii să fie corelate. Se pare că a venit timpul apocalipsei, adică al revelației! Pentru a vă atrage atenția asupra acestui fapt, primele mele intervenții pe acest site, avizau din titluri că discutăm despre Cosmoteism, și sunt de bună seamă importante în producerea declicului. Eseurile au disponibilă o ilustrație absolut necesară care nu a ajuns însă la dumneavoastră (138) Cosmoteismul (Biserici și rachete). Deși însuși domnul Radu Herinean, căruia îi mulțumesc și acum, aici, mi-a postat explicit acordul său de a ilustra materialele, un supervizor automat sau uman se opune, cenzurează și elimină tagurile img. Am făcut mai multe încercări soldate cu eșec. Au scăpat doar câteva poze. E drept că o imagine ocupă mai mult spațiu de memorie dar vorbește cât 10000 de cuvinte! (Iată de ce era proscrisă idolatria, chipurile cioplite, icoanele, picturile. Cu textele cenzorii au fost mai concesivi tocmai datorită potențialului mai redus de comunicare.) Oricum vă rămâne soluția de rezervă www.miracol.ro. Dar sunt convins că situația se va remedia repede.
Domnul Nicolae Stoian a intuit imediat dar nu și-a putut înfrânge propria cenzură: "...am putea considera că și WEB-ul e tot un fel de Dumnezeu energetico-informatic, doar că în loc de sfântul Petru avem Google."
Răspuns: Google, sau Gogu, cum îmi place mie să-l alint, este un model, redus, modest și imperfect dar în dezvoltare. Are toate calitățile să evolueze: vede tot, aude tot, știe tot, identifică și localizează!! Când va înmagazina suficient de mult, WEB va fi un echivalent local, în plan informatic, al lui Dumnezeu de vreme ce va avea control pretutindeni. Adică va deveni o bază de baze care include ierarhii multiple de baze de baze, și poate printr-un singur ucaz planetar, cândva le va include pe toate. În conexiune directă este eseul (120) Vasele necomunicante care se află depozitat pe pagina:
http://create.pc-dojo-article.php?article=68
Peste puțin timp vom depăși transmisia prin cablu și atunci WEB va deveni invizibil și va mai face încă un pas spre divinitate. Adică va fi nicăieri și pretutindeni, ca și Dumnezeu. Legătura sa cu Dumnezeu va deveni concurențială, șefii acestui sistem se vor erija în mici dumnezei, dacă nu cumva o fac de pe acum. La viteze suficient de mari informațiile se vor mișca atât de repede încât vor da impresia unui organism viu. Virtual dar viu. Așa cum la numai 24 de imagini pe secundă vigilența analizoarelor omenești este indusă în eroare aceptând animația. Oricât de mare și rapid va ajunge acest nou Gogu, tot infim va fi deoarece nu va avea decât jurisdicție terestră și câțiva abonați rătăciți prin spațiu. În plus mai are unele tare, ereditare. Nu își tratează componența cu aceeași obiectivitate, limitează unele accese, pe altele le impinge în față, acordă priorități subiective, într-un cuvânt conjuga liberul arbitru doar la persoana întâi. De altfel fiecare om este un fel de google mai mult sau mai puțin încărcat, dar cu mult mai dotat. Internetul simulează potențialul de căutare și conectare pe care îl are fiecare om, prin dotare.
Edgar Cayce, un clarvăzător dintre cei mai cunoscuți (1877-1945) își explicase potențialul paranormal într-una din lecturile sale: "Sunt în măsură să intru în contact cu orice minte omenească vie și să folosesc informațiile din ea!" Am considerat această primă definiție a internetului, formulată cu 50 de ani înainte de apariția sa, definitorie și am montat-o în motto pe frontispiciul site-ului www.miracol.ro. Pentru detalii clic pe ... detalii, sau
http://create.pc-dojo-article.php?article=9
Iată cum parabola biblică "Toate la timpul lor" ne arată că are un pronunțat conținut pragmatic. Fraza lui Cayce nu a produs în mintea reputaților eseiști Louis Pauwels și Jacques Bergier (Dimineața magicienilor), nici o reverberație, dar ei scriau în anii 60 ai secolului trecut.
Peste o anumită limită nu se poate trece tot din voința lui Dumnezeu, și aici răspund domnului Robert Rotariu. Dacă în ultimii 36 de ani 10-20 de oameni au ajuns pe Lună, asta echivalează cu câteva evadări dintr-o închisoare de maximă securitate. În câteva ore sau zile evadații sunt prinși sau vin singuri înapoi.
Când Domnul a distrus Babilonul și i-a împrăștiat poporul, motivul a fost că se îndeletniceau cu construcția unui turn sau a unei scări cu care să se urce la ceruri. Răspunsul la această ghicitoare nu putea fi găsit de oameni înainte de a se fi construit astfel de scări urcătoare la cer - rachetele spațiale. Metafora este uimitoare. După cum doamna Elena Malec ne sfătuia să apelăm la bunici sau străbunici pentru a tălmăci ghicitoarea sa. Delicioasa halvaua turcească pe care o făcea bunica mea refugiată de la Balcik, avea toți parametri împuși de ghicitoare dar este acum un meșteșug uitat, fiindcă s-a adoptat altă rețetă.
Cei mai avantajați în înțelegere sunt fizicienii, biologii, inginerii, ei au primit prin voia Domnului profesor, informații pe care în școală le respingeau și cărora nu le vedeau rostul. Acum acestea se vor dovedi utile.
În ce privește greșelile, asta este, sunt omenești. "Ce am scris, am scris." Ignorați-le, rostul lor este să ne deturneze de la subiect, nu le punem noi, și mulți cad în capcana criticismului. Cărțile de literatură sunt și rămân niște vehicule mai mult sau mai puțin hodorogite, ce trebuie să transporte ideile la destinație. Dacă reușesc acest lucru, restul e doar confort artistic, adică vanitate, fiindcă în cele din urmă cărțile tot vor fi arse prin biblioteci.
De pildă o greșeală care ne-a costat 150 de ani a fost darwinismul. Dacă ar fi fost o teorie adevărată ar fi zăcut ferecată și astăzi prin seifuri, dar a avut cea mai lungă resuscitare mediatică. În același timp teoria transportului electricității fără fir, a lui Nicolae Teslea (român din Timoc, după mamă) stă în seifurile newzorkeze, de la începutul secolului XX.
O altă mare greșeală este că de multă vreme s-a împământenit ideea că Biblia ar fi o carte cu caracter religios, cu consecințele ce derivă de aici. Deși adjudecată de biserică, Biblia este în realitate o carte de știință. Foarte multă știință, de toate felurile, dar în special genetică, filosofie, morală, istorie. Am recurs la numeroase trimiteri spre Biblie dar și spre Coran, Iliada, Bhagavad-Gita, apocrife, tradiții populare. În afară de metaforica uneori inegalabilă, alteori de nepătruns, am avut de numeroase ori sentimentul că autorii se luptau și cu vigilența cenzurii. Însă cele mai mari surprize au venit din Sumer.
Am găsit într-o tradiție celtă o foarte semnificativă întâmplare legată de puterea extremă a vibrației vocale omenești, pusă pe undă de laringe. Din acest motiv piesa (32) Laringele, nu trebuie ocolită pentru penurie estetică sau artistică. Aceeași remarcă pentru (12) Lecția câinilor, lecția tigrilor. De altfel nici o bucată nu prisosește, fiecare are rolul ei.
Ciudat dar Dumnezeul pe care îl invocăm noi, într-adevăr o forță supranaturală, este, după cum nu evită să declare singur, un Dumnezeu gelos, adică tracasat de griji și concurență, preocupat de interese proprii sau locale. La această stare concură și involuția fiziologică pe care a suferit-o omul, raportat la caracterelor genetice inițiale. Se va putea înțelege acest lucru din (1) Divina impostură, dar nu vă recomand să începeți de la (1), e șocant. În luptele lor, ale zeilor, oamenii au fost întotdeauna ori recolta mult râvnită, ori pagube colaterale. (139) Mărul lui Adam oferă doar un mic exemplu. Suntem singurul popor care își nominalizează divinitatea cu numele Dumnezeu. Asta deoarece zeul care se ocupa de problemele din zona noastră, pe vremuri ceva mai largă, purta numele Dumuzi. Avea locul său în panteonul sumerian [206,135], [82,157], [190,(254) Index sumerian].
Domnului Fluerașu Petre. Da există de bună seamă această siguranță a certitudinii. Iată din ce se compune ea pentru că e demontabilă. În primul rând este certă existența observatorului, a celui care face analiza, observația. Apoi este certă diferența dintre punctul său de vedere și punctul de vedere al oricărui alt observator din sistem. Această diferență se produce grație deosebirii de coordonate dintre pozițiile celor doi. Într-un fel se observă aceeași mare, de la tărm, de pe vârful unui munte, din avion sau din imersie. De concepțiile și pregătirea observatorului. Cum percepe jungla un vânător și cum o observă un biolog. Cum studiază Biblia un savant și cum o citește un drept credincios.
Niciunul dintre observatorii exemplificați nu are interesul să mistifice realitatea, sau dimpotrivă asta dorește, unul poate are un exces de dioptri sau altul un deficit auditiv și declară sincer că în jungla lui nu sunt păsărele. Niciunul dintre observatori nu are motive să se îndoiască de analizorul său. Una vede cel ce vinde și alta vede cel ce cumpără, deși discută despre aceeași vacă. Într-un fel vezi lumea din fotoliu managerului, și altfel se vede aceeași lume, a doua zi, de la coada biroului de recrutare a forței de muncă. Într-un fel vede scriitorul și altfel vede cititorul, aceeași carte.
Am enumerat câțiva dintre parametri unei holograme. Indiferent că e vorba de univers sau de o femeie, de un oraș sau de o limuzină, de o teorie sau de un animal de companie.
La rândul său și obiectul observat are numeroase fațete. Intr-un fel se expune o femeie când iese pe stradă, altfel când se mărită, altfel când merge la teatru, la plajă sau la schi. La toate acestea trebuie adăugată relația, legătura dintre observat și observator. Dragostea, tracul, timiditatea, emoția, aroganța, ura, incompetența, stresul pot schimba la rândul lor datele problemei. Dacă am demontat prea mult să montăm la loc.
Concluzia este că nu există un adevăr absolut ci atâtea adevăruri câți observatori sunt. Ambii parteneri observat și observator sunt fiecare în propria lui dinamică, ceea ce mai adaugă procesului o dimensiune dependentă și de legătura dintre ei. Nimic nu este absolut deci nu trebuie căutat absolutul. Nimic nu e mai ridicolă decât siguranța ce face astracție de aceste considerente. Știu o carte care prezintă un astfel de exemplu: [154] Marketingul marea păcăleală de Cristian Răduță.
Domnului Andu Moldovean, un cuvânt de mulțumire pentru aprecierea eforturilor mele. Despre teoria jocului, cred că este tot o chestiune de zoom. Privit de la o oarecare distanță și în înălțime dar și în timp, furnicarul de oameni care altă dată se duceau dimineața grăbiți la serviciu, putea oferi iluzia că se deplasează după reguli necunoscute cu rezultate de domeniul probabilisticului. În realitate, adică de la altă scară, mergea fiecare la treaba lui, fiindcă suveran la orice nivel este determinismul! Probabilitatea fiind o lege a tranziției pretranscedentale. După ce este înțeleasă, regula are toate sansele să devină rutină. Reflexul de a citi și răs citi este se vede, refluxul faptului că nici un cuvânt pe care l-am scris nu a rămas acolo unde a căzut prima data! Cheia tainelor este holograma, verbul înțelegerii este a interfera, interferare, iar marele meșteșug este interferența. Mai multe detalii în ((296) La izvoarele hologramei).
Un cuvânt de mulțumire domnului Negru Vladimir. Sper să mențin la cote ridicate interesul său. Aveți un spirit analitic care transpare și iese din pagină, la intercepție. Aveți dreptate în ce privește panaceul universal, poate ar fi trebuit să spun numitor comun.
Mulțumesc tuturor pentru criticile și cuvintele de apreciere formulate. Mă interesează punctele dumnevoastră de vedere. Cu cititorii de carte posibilitățile de comunicare sunt infime. Vom avea mult de lucru. Cu voia dumneavoastră vă propun acest gen de comunicare, suntem la sesiunea (I).