21 Decembrie 1989 este o zi care nu există. Pe 21 Decembrie nu s-a întâmplat nimic important.Doar au murit niște oameni.
Am trecut astăzi pe la Universitate. Acolo, într-un Decembrie de acum 16 ani au murit niște oameni.Acolo nu este nimic.Sau totuși ?
Rezemată de Arhitectură, o cruce de marmură. Nefericită ca idee într-un cimitir. Aici, lângă acel zid murdar, i-ar fi trebuit numai un vas jos (avea unul lângă ea pentru lumânări- dar nu se pune- pentru că arăta ca un grătar de mici) să arate exact ca un pisoar. Probabil (după mirosul și numeroasele pete din zonă) că și era unul.
Eroii noștri- pisoar public pentru toți bețivii și drogații din zonă. Este un fapt extrem de grav pentru că, indiferent de tabăra din care faci parte, acolo au murit niște oameni. Acolo au fost măcelăriți niște oameni pentru ca puterea lui X să se legitimeze pe moartea lor și puterea lui Y pe compasiunea față de ei și lupta lor anticomunistă iar puterea lui Z pe ura față de X și Y. Acolo au murit niște oameni curajoși. Există măcar un poltician care să-i scape de statutul lor actual de pisoar public ? Există măcar un arhitect, designer, etc. care să gândească Piața Universității- ca un spațiu public monumental ?
Nemții au făcut-o. Monumentul futurist de la Berlin, ridicat în cinstea victimelor Holocaustului este un spațiu public.
Și francezii au făcut-o.Și încă mulți alții.
Eroii noștri mai trăiesc. Mai trăiesc încă în mintea supraviețuitorilor, a părinților/soților/soțiilor/fraților/surorilor care au avut norocul/nenorocul să rămână. mai trăiesc atâta timp cât cineva își va aminti de ei. Dar nu în Piața Palatului. Piața Palatului n-are nici o semnificație majoră în RR (adică Revoluția Română).Piața Palatului este locul unde au început să se spună o groază de minciuni. Începând cu 22 Decembrie. Piața Palatului e locul nefericit în care guvernările au decis să-și expună niște statui nefericite. Un Coposu bust așezat lângă un fost sediu al Securității (mă refer la cel mai apropiat- actualele Librării Humanitas.
Un Maniu schilav și de prost gust. Þepușa cu cartof.
Piața Palatului devine astfel ,simbolic, locul profitorilor. A celor care i-au mințit. A celor care au profitat de moartea eroilor noștri.
Dar eroii ? Există un cimitir modest. Există troițe jenante și precum și alte obiecte jenante-ca pisoarul de lângă Arhitectură.Sunt oribile, sunt profund neelegante.
Eroii noștri mor în fiecare zi. Mor în gura politicienilor, indiferent de tabără. Mor în minciunile politicienilor, mor cu acea moarte naivă cu care au sperat să învingă nu neapărat pe Ceaușescu cât o stare de fapt, o stare de mizerie. Din păcate, mizeria este de două ori mai mare.Din păcate, i-am amăgit. Ei au murit ca noi să trăim într-o lume mai bună. Și nu este așa.