(80)



Notă: Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa:
http://www.miracol.ro/bibliografie.txt



Prima referire la ținuta vestimentară a omului o găsim în

(Geneza 3,21) "Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și soției lui haine de piele și i-a îmbrăcat cu ele."

cu o precizare în plus în Coran:

(Sura 21,80) "Și Noi l-am învățat să vă facă haine, ca să vă scutească de răutatea voastră. Oare sunteți voi mulțumiți?"

Evident, nu! Chiar îmbrăcați oamenii și în special femeile găsesc mijloace din ce în ce mai subtile de a-și expune nurii spre a atrage atenția bărbaților. Restricția lucrează doar când e vorba de indivizi din seminții diferite, sau din popoare arondate unor zei diferiți. Asia mică prezenta această caracteristică. Iar obstacolele naturale munții, deșerturile, cursurile de apă nu mai erau insurmontabile.

S-a trecut la pasul următor:

(Amos 8,10) "Vă voi preface sărbătorile în jale și toate cântările în bocete; voi acoperi toate coapsele cu saci și voi face toate capetele pleșuve;"

Mai explicit:

(Isaia 3,14) " Domnul zice: Pentru că fiicele Sionului sînt mândre și umblă cu gâtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel și zornăie cu picioarele lor, de aceea Domnul (ADONAI) va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va da pe față goliciunea. În ziua aceea Domnul va scoate ornamentele de la glezne și sorișorii și lunișoarele, cerceii, brățările și vălurile; diademele, lănțișoarele de la picioare și brâiele, cutiile cu miresme și amuletele, inelele din degete și verigile de la nas; hainele de sărbătoare și cămășile cele largi, mantiile și pungile;oglinzile și cămășile subțiri, (îmbrăcămintea subțire, transparentă n.t.) turbanele și vălurile ușoare. Și atunci în loc de parfum va fi miros de putrefacție; în loc de brâu, o funie; în loc de păr împletit, o chelie; în loc de mantie largă, un sac strâmt; un semn de înfierare, în loc de frumusețe."

Cu mențiunea că femeile incriminate erau sub jurisdicția zeului YHWH, iar bărbații ispitiți erau ai lui ADONAI (ADONIS).

Materialul genetic supus recoltării erau bărbații tineri [30] femeile având funcția practică de născătoare. Bărbații erau deci sacrificați în bătălii hollywoodiene regizate, stabilindu-se de fiecare dată câți pier și din care tabără. Deci uneori numărul de bărbați putea intra în deficit, ceea ce dădea probleme atât zeului dar mai ales sexului slab. Pentru a evita astfel de situații absolut necomfortabile, femeile erau dispuse la compromisuri:

(Isaia 3,25) "Bărbații tăi vor cădea uciși de sabie și vitejii tăi în luptă. Porțile fiicei Sionului vor geme și se vor plânge; și ea va sta despuiată pe pământ. Șapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat, zicând: "Vom mânca pâinea noastră și ne vom îmbrăca în hainele noastre; numai fă-ne să-ți purtăm numele și ia disprețul de peste noi."

Conform acestei tradiții femeile își schimbă numele după al bărbatului la căsătorie. În zilele noastre a rămas o practică uzuală dar nu mai este și obligatorie. Notorietatea femeilor, cu greu câștigată, nu poate fi irosită prin schimbarea numelui la căsătorie, așadar n-au decât să-și schimbe numele bărbații dacă s-au unit cu celebrități sau bogătașe. Sau rămâne fiecare cu numele pe care îl are.

(Numeri 1,2-3) "Faceți numărătoarea întregii adunări a fiilor lui Israel, după familiile lor,după casele părinților lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaților, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toți cei care sunt în stare să poarte arme în Israel;"

Prezența la oaste era, ca și astăzi formală, rezultatele bătăliilor fiind dinainte stabilite:

(Levitic 26,7) "Veți urmări pe vrăjmașii voștri și ei vor cădea uciși de sabie înaintea voastră. Cinci dintre voi vor urmări o sută și o sută dintre voi vor urmări zece mii în luptă; și vrăjmașii voștri vor cădea de sabie înaintea voastră."

(Sura 2,250) De câte ori a învins o oștire mică alta mai mare cu voia lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este cu cei statornici."

Existând alte priorități funcționa o regulă care proteja dorințele irezistibile ale sexului frumos: Scutirea bărbaților de armată pentru a face copii.

(Deut 24,5) "Dacă un bărbat și-a luat de curând o soție, să nu se ducă la armată și să nu se pună nici o sarcină peste el; să fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, și să facă astfel bucurie soției pe care și-a luat-o."

Tradiția dăinuie și astăzi, schimbată pe ici pe colo ca atâtea altele. Bărbații pot fi scutiți de armată dar pentru întreținerea familiei, în nici un caz pentru proaspeții însurăței.

Am evitat expresia sexul slab, pentru că femeile puse în situații limită puteau periclita integritatea bărbaților, situație reglementată prin măsuri neașteptat de drastice, ceea ce atestă importanța materialului genetic bărbătesc dar și agresivitatea potențială a suratelor noastre:
(Deut 25,12) "Când doi oameni se vor certa unul cu altul și soția unuia se va apropia să scoată pe soțul său din mâna celui ce-l lovește, dacă întinde mâna și apucă pe acesta din urmă de părțile lui ascunse, să-i tai mâna; ochiul tău să fie fără cruțare."
Tradiția de acoperire a capului la femei, derivă din următorul raționament:

[1,(1 Corinteni 11,3)] " Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii și că Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat care se roagă sau prorocește cu capul acoperit, necinstește Capul său. Dar orice femeie care se roagă sau prorocește cu capul descoperit, își necinstește capul, pentru că este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu-și acoperă capul, să se și tundă. Iar dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se acopere. Bărbatul nu trebuie să-și acopere capul, fiind imaginea și slava lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului. Căci nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat; și nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.De aceea din cauza îngerilor, femeia trebuie să aibă pe cap un semn al autorității asupra ei"

Sau și mai clar în [2,(1 Corinteni 11,6):

“Căci dacă o femeie nu-și pune văl pe cap, atunci să se și tundă. Iar dacă este lucru de rușine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-și pună văl."

Textul este semnat nu de vreun antifeminist habotnic ci de "Pavel, chemat apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu" (1Corinteni 1,1).

Nu facem decât o singură subliniere: Diferențiem termenul a pleșuvi, pe care îl utilizează Domnul, când aplică un tratament în masă, cu radiații gen Röengenoterapie, de termenii tunsă ori rasă ceea ce indică o procedură individuală.

Restricțiile reiterate în Coran, par simple derivate dintr-un sentiment de decență fără a sugera proceduri extreme ce ar fi putut prejudicia în vreun fel autonomia și personalitatea femeilor:
(Sura XXIV,31) “Și spune către cele credincioase ca să-și plece privirile lor și să-și păzească rușinea lor și să nu-și descopere frumusețea lor, afară de ceea ce e pe dinafară, și să-și puie văluri asupra sânilor, și să nu-și descopere frumusețea, afară de înaintea bărbaților lor sau a părinților, sau a părinților bărbaților lor, sau a fiicelor lor sau a fiilor bărbaților lor, sau a fraților lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a celor care îi stăpânește dreapta lor, sau a servitorilor lor, care n-au mădulare de bărbat, sau a copiilor, care nu se uită la goliciunea muierilor. Și ele să nu bată cu picioarele, ca să știe ce ascund ele din frumusețea lor."

Actul sexual nu este privit ca o joacă, iar intimitatea sa este recomandată prin lege, fiindcă procreerea este un deziderat încurajat și chiar dorit de zeu, dovadă însăși practica poligamiei:

(Sura XXIV,57) "O, voi, cei ce credeți, să ceară voie de trei ori ca să intre aceia pe care îi stăpânește dreapta voastră și aceia care n-au ajuns vârstnicia; înaintea rugăciunii de dimineață și când lepădați hainele voastre la miazăzi și după rugăciunea de seară-cele trei goliciuni ale voastre. Nu vine asupra voastră nici asupra lor păcat de pe acestea când unul din voi îl înconjoară pe altul."

(Sura XXIV,59) "Și văduvele dintre muieri care n-au nădejde la căsătorie, nu au păcat dacă leapădă hainele lor fără ca să dezvelească frumusețea lor. Însă este mai bine pentru ele dacă se rețin."
Cam aceastea sunt liniile directoare dispuse prin cadrul documentar oferit de Biblie și de Coran, cărțile de căpătâi ale creștinismului și a marii sale ramuri, islamismul.

Terorizați de teama păcatului, pe care nu mai știau cum să-l evite fără a-și frusta libidoul și fără a-i supăra pe zei, responsabilii obștei, adică preoții, în special cei cu înclinații dogmatice au păstrat ideea limitării exchibiționismului, mai ales în manifestarea lui feminină. Femeia a fost considerată ca principala ispită, cauzatoare de moarte pentru bărbații sacrificați apoi în războaie, sau pedepsiți în masă, atunci când zeii solicitau materie primă.

La scară restrânsă pentru păstrarea purității rasiale în harem sau familie, sclavii și servitorii erau castrați sau se autoscopeau. Pe eunuci respectiv fameni noi i-am perceput însă ca victime ale geloziilor sultănești.

Femeia îți dă viață (la propriu), femeia te omoară (la figurat), au cântat de-a lungul mileniilor studenții cu intuiție, dar obiectivitatea fenomenului nu a fost evidențiată.

Lectura atentă a Bibliei confirmă ideea lui Victor Toni Moldovan că popoarele manipulate de zei purtau războaie prin care se exterminau într-o succesiune planificată. Motivele sugerate de zei, erau legate de teritorii, de natura relațiilor dintre bărbații și femeile lor, dar mai ales ale semințiilor sau popoarelor învecinate, care uneori intrau în jurisdicția altor zei.

Condiția femeii, de născătoare cu material genetic selecționat sau dorit de zei, a primit apoi conotația de educatoare a copiilor rezultați. Faptul că femeile puteau fi atribuite în număr variabil unui bărbat a fost de asemenea de natură să creeze un sentiment de frustrare. Însăși faptul că femeia era considerată o ispită, trădează o abordare bărbătească a problemei, de vreme ce ea nu poate nici alege, nici respinge. În momentele de sinceritate femeile pot accepta că-i privesc, chiar și prin voal, pe bărbați tot ca pe o ispită, dar condiționarea lucrează adânc.

Feminiștilor cărora li se pare că femeile sunt înjosite în islamism le recomandăm o lectură relaxată a Surei IV - Sura Muierilor. Apoi le solicităm să caute un echivalent care să depășească drepturile femeii islamice în documentația religioasă sau civică a țărilor creștine sau supercivilizate.

Nu susținem o pledoarie pro sau contra feminismului, avem specialiști care au studiat fenomenul la ele acasă [154], dar raportul între bărbat și femeie este reglementat de Biblie, nu de Coran:

(1 Corinteni 11,8) "Căci nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat; și nu bărbatul a fost creat pentru femeie ci femeia pentru bărbat."

În ebraică iș- bărbat, ișa- din bărbat. În lipsa termenului femeie, s-ar fi putut spune dinbărbat.

În ce privește restricțiile de acoperire a feței, de a nu consuma carne de porc și nici alcool, de a nu practica homosexualitatea, de a nu practica speculațiile prin camătă, magia, drogurile și altele, privesc mai întâi lumea iudeo-creștină, prin Biblie, apoi islamismul prin Coran.

Forțele centrifuge ale acestei religii s-au dovedit neînsemnate în fața pulsiunilor propriilor credincioși, devenind un admirabil produs destinat evanghelizării și nu uzului intern. În limbaj laic, o marfă atât de bună încât e păcat să o lași la consum producătorului și să nu o dai la export altora, pe valută forte. Cam cum se întâmpla pe vremea de tristă amintire cu minunata bere germană Pilsen sau cu alunele chinezești prăjite manual. Religia a fost evanghelizată cu generozitate pe toate meridianele și nu a mai rămas nimic pentru proprietari. Pe calea complexă și insidioasă a consecinței aceștia s-au văzut obligați la sacrificiu și au devenit cei mai aprigi cămătari, mizerabila îndeletnicire pe care nimeni nu voia să o practice din considerente religioase.

La origine a fost o obligație, impusă evident de autoritățile timpului, adică de preoți deci de religie. Religia a fost inspirată de factori competenți și la propriu și la figurat. Cel puțin o vreme. Și am văzut la ce s-au rezumat prevederile divine. Prima recomandare o face însuși zeul YHWH care în relația directă cu Moise îi cerea acestuia să-și acopere fața cu un voal (Exodul 34,33).

Interdicția-păcat de a vedea fața zeului este un foarte puternic motiv de a-ți acoperi fața. După cum curiozitatea de a privi soarele te poate costa vederea. În plus mai găsim formulată o restricție ce interzice femeilor să vorbească în biserică ca dovadă a inechității statornicite între sexe. Amintesc doar că termenul biserică avea sensul de adunare.

(1 Corinteni14,34) "Femeile să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul; ci să fie supuse, cum zice și legea."

Judecând după rigoarea cu care se făceau actele de vânzare cumpărare a nevestelor, e ușor de presupus că ascunderea totală sub veșminte și obiceiuri tradiționale avantajau situațiile în care tinerele domnițe erau mai puțin înzestrate de Cel de Sus, sau aveau chiar defecte. Iată un bun motiv pentru menținerea, cultivarea și întărirea tradiției. Apoi rămâne de clarificat de ce doar Coranul a impus credincioșilor săi acest set de precepte și de ce nu a făcut-o pretutindeni cu aceeași rigoare. Deși Coranul nu prevede reguli drastice în privința vestimentației menite să ferească trupul femeilor de la pubertate la căsătorie, e mai greu de înțeles tradiția de a purta haine de protecție și mult după căsătorie, dacă nu toată viața.

Ceea ce nu se relevă este faptul că femeia este pusă la adăpost, prin veșminte, de privirile pofticioase sau critice ale bărbaților, dar ea poate vedea, studia, evalua și se poate lăsa ispitită în voie, sub acoperirea hainelor protectoare. Deci evitatea păcatului doar cu gândul sau cu privirea nu este pe deplin asigurată. Folosirea articolelor vestimentate destinate capului, în special feței, mai are însă și multe alte motivații.



O cercetare mai amplă evidențiază practica acoperirii unor părți ale corpului omenesc și cu predilecție a capului, dintr-o gamă mult mai largă de motive, decât cele arătate mai sus [162].

Viața în deșert sau în împrejurimile deșertului, unde furtuna de nisip este un fenomen frecvent, a impus o suită vestimentară de protecție în sensul principal al cuvântului. Fig.80.3. Atât bărbații, femeile, dar în situații extreme chiar și animalele sunt protejate prin veșminte adecvate contra vântului și nisipului pătrunzător sau a soarelui arzător. În zonele cu vegetație mai abundentă ținuta de protecție s-a mai redus, rămânând la funcționalitatea vestimentară.

Protecția identității. Acoperirea feței a fost practicată din timpuri străvechi și este practicată și în zilele noastre în scopul asigurării anonimatului. De la cagula inchizitorială, din fericire eradicată și a Ku-Klux-Klanului în chiar bastionul democrației, la cagula improvizată a infractorilor sau la cagula profesională a trupelor de intervenție în mediile superdemocratizate. Cagulații intervin cu brutalitate la adăpostul măștii, împotriva semenilor lor angajați în vreun protest civic nedorit Fig.80.4. Ceea ce nu-i împiedică să zbiere și ei în timpul liber, dacă sindicatele o cer, sau dacă indemnizațiile antiglonț nu-i mai satură. Nu-i vom ilustra în planșă, îi știm cu toții în echipamentele lor noi nouțe și multifuncționale de la summiturile la vârf ale mai marilor planetei, când îi snopesc în bătaie pe anarhiștii antiglobaliști.



Călugării își protejau de asemenea fețele prin cunoscutele glugi, din motive confesionale și își alegeau nume conspirative, deși toți luptau cot la cot întru Domnul.

Protecția ocazionată de divertisment. Folosind măști și costume de carnaval, deghizații își ascund identitatea pentru a crea atmosfera unui mediu confuzional savuros, în care se produc în egală măsură încurcături și clarificări. Tradițiile populare cultivă încă manifestări în strânsă legătură cu condiția de virginitate păstrată sau pierdută a fetelor din comunitate. Mai sunt întruchipate și personaje de legendă: zmei, zâne, diavoli, cotoroanțe sau sunt umanizate animalele din anturajul omului: oi, țapi, capre, cai, urși, lupi; în alte teritorii lei, dragoni, elefanți, în desfășurare simbolică cu invocații magice sau dansuri rituale.

Protecția profilactică. Cea mai răspândită folosire a măștii de protecție a feței și căilor respiratorii superioare este prilejuită de dorința de apărare a organismului împotriva contaminărilor în diferitele epidemii cu transmitere respiratorie ciumă, gripă, SARS sau sexuală în cazul SIDA.

La noi în țară voalul este încă prezent în mediile necorodate de cultură sau de snobism. În portul popular, în momente sociale esențiale cum ar fi căsătoria, ținuta miresei a conservat secole elementele de acoperire simbolică a feței. Voalurile, maramele, voaletele au făcut deliciul ținutelor pentru ocazii. Mai apoi, în lupta lor pentru emancipare, femeile s-au răzbunat din plin, compensând tributul cerut de castitate cu o ținută generoasă în decolteuri dorsale, ventrale, chiar pubiene.



Protecția profesională. Este o practică generală pentru mai multe profesii să-și protejeze capul și fața cu câteva accesorii vestimentare speciale: bonete, măști, capeline, căști, ochelari, caschete. Purtate din cochetărie sau din obligație deontologică îi admirăm deseori la treabă pe medici, sudori, atomiști, pompieri, chirurgi, ospătari, boxeuri, brutari, bucătari, agenți de decontaminare chimică sau radioactivă. Uneori măștile sunt prevăzute cu senzori și dispozitive audiovizuale de ultimă generație.



În lumea creștină voalul a rămas un accesoriu prenupțial, după căsătorie doamnele recurgând la voaluri sau voalete doar ocazional sau sub presiunea modei.


Ca și când feminitatea nu ar fi suficientă în confruntarea cu bărbăția, femeile moderne pun un accent deosebit pe etalarea cu ostentație a aspectului fizic în ansamblu, picioarele, sânii, talia, prin decolteuri, accesorii, vestimentație minusculă sau transparentă, machiaj, cosmetică și coafură, argumentele aruncate de-a valma într-o luptă care nici nu trebuia începută și care îi consumă femeii timpul, energia și îi transferă avuția în alte buzunare.

Cu acest arsenal femeia nu-și clădește un piedestal de egalitate cu bărbatul ci își adâncește condiția monovalentă de parteneră sexuală. Sunt rare situațiile în care după un astfel de debut, căci forma fizică optimă coincide cu vârsta debutului, se mai poate reveni la ceea ce visau de fapt să devină emancipatele.

Instituționalizarea vieții sexuale în afara familiei s-a produs pe fondul exploatării și rentabilizării potențialului de frumusețe al femeilor, față în față cu dorința nesecată a bărbaților de a avea noi și noi partenere de sex. Când prostituția a devenit bussines cu investiții și profit, acea categorie de femei dedicate branșei, au devenit sclavele pieței dar mai ales sclavele stăpânilor lor. Stabilimente special amenajate susțin o gamă largă de servicii dans, streaptise, eschibiționism, și evident prostituție. Paralel se dezvoltă o adevărată infrastructură de racolare, traficare a forței de muncă strâns legată de consumul de alcool, droguri, criminalitate, tâlhărie. Rețelele dezvoltă bugete fabuloase, dar banii sunt absorbiți cu dibăcie lăsând în urmă sărăcie, mizerie, promiscuitate, boli venerice, violență și cadavre. Societatea este fără nici un dubiu bolnavă.

Ca orice dezechilibru și acesta a ieșit din matcă și a scindat societatea: de o parte libidoul și banul, de cealaltă prestația sexuală, sărăcia și ura. Din dorința de a-și proteja femeile, societatea a crezut că le poate repara traumele și complexele generând legile împotriva hărțuirii sexuale.

În statele unde această practică are ceva vechime roadele au început să apară [154]. Neverosimile și contrare așteptărilor efectele sunt devastatoare la adresa bărbaților.

Din femeia ofertă, ustensilă, se naște femeia yang, femeia inițiativă, femeia cerere, femeia leoaică. Ea își alege partenerul, îl acceptă sau îl respinge. Sub protecția artificială a legii, îl îndepărtează și îl mușcă. Îl poate urmări, căci justiția ascultă de lege și leul pleacă cu coada între picioare, mulțumit că a scăpat doar cu atât. Cu alți lei la o bere, leul se pisicește văzând cu ochii, în timp ce femela-femeie preia frâiele societății.

Că ar prelua frâiele societății n-ar fi nici o nenorocire, multe femei sunt înzestrate, au potențial, își pot pune farmecul în slujba bussinesului, dacă doresc. Deci totul devine funcție de dorința mândrei, sensibilei, vulnerabilei, suavei, puternicei, femei.

Cu agenda într-o mână și cu rujul în cealaltă, va fi ajutată după cum e normal, de un asistent performant, atestat în bussines, avocatură, computere, arte marțiale, fitness. Nu mă gândesc doar la afacere, chiar și viața sexuală se va desfășura la inițiativa femeii. Atunci când femeia are chef, când natura îl trimite semnalul își alege spontan partenerul și o face. Își poate folosi și asistentul, rețeta e cunoscută. Poate avea și copii. Ea dispune. Înarmată cu mască chirurgicală și cu prezervative își poate asigura un act sexual independent și steril, fără cel mai mic contact cu secrețiile nedorite. Spaimele SIDA și SARS au declanșat deja această practică.

Deslușesc sub acest voal o subtilă schimbare de orientare. Iată cum sexualitatea va deveni din sport de masă, practica fiziologică de care natura are nevoie pentru a asigura reechilibrarea speciei, fără a ruina sănătatea indivizilor, fără a deregla echilibrele ecologice (85). Dar pentru că demografia este oricum scăpată de sub control, o bună bucată de timp corecția ar putea fi drastică și chiar dureroasă. După picajul de la iubirea platonică la cea carnală, am intrat în epoca sexului virtual prin internet, și începem urcușul abrupt înapoi la platonism.

Marii tămăduitori ai lumii încearcă de milenii să ne convingă că boala este o corecție binevoitoare, un sprijin, acordat omului pentru a-l aduce la linia de echilibru, atunci când a deviat drastic. Viețuind pe spirală mi se pare inevitabil un tratament identic aplicat și societății atunci când aceasta e grav bolnavă, ca acuma. Să nu credeți însă că ideea aparține parlamentului, senatului sau congresului vreunei țări, nu, ele sunt doar biete instrumente disonante.

Am reușit să transcendem problema? Observați că la un capăt al spectrului avem femeia leoaică, femeia dictator, femeia realizată, femeia feministă, care nu mai lucrează cu degetul inelar ci cu arătătorul. La celălalt femeia ascunsă sub veșminte din cap până în picioare, umilă și smertă, care se teme să iasă la lumina zile, se dezgolește la comandă, se sigilează sau se desigilează când dorește dictatorul de ieri, iepurașul de mâine. Privind în ansamblu distingem un altfel de curcubeu. Dar știm deja cine manipulează curcubeiele!

Evocăm observația savantului japonez George Oshawa (Nyuti Sakuruzawa), care subliniase că dieta occidentalilor a devenit preponderent yin, ce ceea conduce la efeminarea bărbaților. Iată câteva alimente de un yin extrem: zahăr, carne - excepție cea de pui, margarină, ciocolată, dulciuri, făină albă, paste făinoase, arahide, pepeni, portocale, banane, cartofi, roșii, vinete, bame, cașcaval, smântână, unt, cacao, înghețată, băuturile alcoolice [44]. Oshawa nu a subliniat că asiaticii detașați prin agilitatea lor, adică au parametri yang foarte pronunțați, sunt mari consumatori de orez. Nici nu era nevoie.

Vor urma, cât de curând nu știm, marile restructurări gramaticale. După cum știți acordul adjectivului se face după gen cu prioritate pentru genul masculin. Iar când vorbitorul de pe stadă va zice: Bună ziua, fetelor!, dacă întâlnește un grup de băieți în care este și o fată, adică invers decât la data când apare această carte, înseamnă că reforma feministă a fost dusă la bun sfârșit.

Deci pare o acțiune concertată la scară planetară, de un management supraomenesc, adică generală și implacabilă. Dacă zoomăm (90) în continuare, scala cuprinde la stânga amazoanele, la dreapta androginii și prin mijloc, pe undeva Eva și Adam, căutând și ratând zona armonioasă a vieții în cuplu.

Androginia a precedat bisexualitatea, așa cum monocotiledonatele au venit pe lume înaintea bicotiledonatelor. Civilizația amazoanelor a reprezentat apogeul feminismului, aspect deja clasat în trecutul antropogenezei. Nici androginii, nici amazoanele nu aveau autonomie de proliferare, fiind reproduși prin tehnologii dirijate de la alt nivel. Așa cum polenizarea este la discreția vântului și a ploii. Sau a albinelor, care mercantile percep pentru prestație și o taxă plătită în natură.



Eseu publicat în volumul:

[160] Alexandru Ciobanu, Planeta ipocriților, ed. Miracol, București, 2003.