În vizită la Avraam

Cu Avraam începe o nouă perioadă în istoria omenirii, Dumnezeu alegând o altă cale pentru păstrarea dreptei credințe.
Avraam a rămas în istorie pentru marea sa virtute de iubitor de străini.
"El s-a făcut plăcut lui Dumnezeu pentru marea sa ascultare", atunci când Dumnezeu i-a poruncit tăierea împrejur, acest mare bărbat n-a șovăit nici o clipă.
Deși era bătrân de acum, înconjurat de multe slugi, de dragul iubirii de străini, el stătea în ușa cortului la vânătoare de străini – cum spune Sf. Ioan Gură de Aur ca nu cumva să-i scape cineva neomenit. Deși slugile sale s-ar fi putut ocupa de acest lucru, el prefera ca singur să le slujească în amiaza mare când arșița era neîndurătoare. Nu iscodea pe nimeni, primea fie cunoscuți, fie necunoscuți, căci nu este iubire de străini când cercetezi acestea, ci când îi primești pe toți deopotrivă. Pentru că-i odihnea pe toți oamenii, fără a trece cu vederea pe cineva a fost învrednicit să primescă pe Însuși Dumnezeu la stejarul Mamvri în chipul a trei oameni.
Smerenia lui Avraam este așa de mare încât îi imploră pe cei trei să nu-l treacă cu vederea, să-i îngăduie să Le slujească . Era mare iubirea lui de străini căci Avraam se simțea în cinste slujindu-le, în mare onoare că-i treceau pragul casei.
El însuși a alergat să pregătească nu-și cruța cu nimic bătrânețile sale, a împărtășit bucuria venirii străinilor și Sarrei vrând, cumva s-o facă și pe ea părtașă la această binecuvăntare.El stă alături de ei sub copac, dar fără a se așeza împreună cu Ei, fără a se considera vrednic să stea cu Ei.

Găzduind pe Dumnezeu și pe oameni, Avraam a aflat har, căci Sarra a născut fiu la bătrânețe. Ca răsplată a bunătății lui Dumnezeu îi promite că peste un an, în aceeași vreme va avea un fiu. Acum se vădește Dumnezeu și puterea Lui.
Avraam aleargă în întâmpinarea oamenilor, sufletul său curat recunoscând apropierea lui Dumnezeu. Pentru marea sa iubire de oameni i-a dăruit să cunoasco taina Treimii. Identificându-se pe sine cu fiecare om în nevoie care-i trecea pragul, Avraam îi vedea pe unul ca pe toți și pe toți ca pe unul – spune Sf. Maxim Mărturisitorul.
Stătea Avrram ca o slugă pe lângă oaspeții săi și socotea o mare cinste să slujească trecătorilor și să le ușureze osteneala.
Avraam s-a purtat cu Cei Trei ca și cu toți ceilalți trecători, el credea că vorbește cu oameni obișnuiți. Acesta e un lucru mare la Avraam căci el îi găzduia pe toți fără a gândi sau a disprețui pe cineva. El îi găzduia pe toți ca pe Însuși Dumnezeu, iar plata sa a fost pe măsură – binecuvăntarea pe care numai Dumnezeu o mai putea da ca el împreună cu femeia lui să mai dobândească fiu la vârsta lor. Căci așa este Dumnezeu când vede că împlinim poruncile Lui, este nemăsurat de darnic răsplătindu-ne pentru grija cu care îl ascultăm.
Avraam s-a învrednicit ca om să-l vadă pe Dumnezeu și să-L primească pentru marea sa iubire de oameni .
Marea sa iubire de oameni se vede și din mijlocirea pe lângă Dumnezeu pentru păcătoșii din Sodoma, căci numai o mare iubire de oameni îl face așa de îndrăzneț înintea lui Dumnezeu.
Avraam a ajuns părintele tuturor oamenilor prin marea sa dăruire și iubire pentru ei , iar până la venirea lui Hristos toți drepții mergeau în sânul lui Avraam.


BIBLIOGRAFIE
1. Vechiul Testament
2. Omilii la Facere – Sf. Ioan Gură de Aur
3. Facerea – Pr. Ioan Sorin Usca


P.S. Menționez că acest text nu-mi aparține
l-am primit fără știu al cui este...
L-am postat pe pagină considerând că este un pas bun în a ne aduce aminte de lucrurile Sfinte