Povești Mai mult sau mai puțin reale, mai aproape sau mai departe de cea ce simțim sau vrem să simțim, poveștile rămân tot povești, ne încântă, ne delectează. Dar rămân totuși bine întru-n sertar al memoriei la capitolul povești, de vei deschide sau nu sertarul rămâne doar la îndemâna ta, fără să se poată băga cineva.
Povești frumoase cu zmei, balauri, feți frumoși, Ilene Cosânzene. Povești cu tâlc, snoave sau pățani, povețe multe și toate cu rost. Ele rămân pururi frumoase și în totdeauna în povești, binele învinge răul și nu invers. Azi mai mult ca oricând am avut revelația unei povești de mult uitate, am redeschis fișierul poveștilor de mult uitate și am pus săgeata șoricelului mental pe Moș Crăciun. Da zic bine cu Moș Crăciun, povestea aceia cu reni, pitici și un bătrân venit de la polul nu mai știu care, să ne aducă cadouri, fie că am fost sau nu prea cuminți, în acel an. Poveste devenită realitate în ani copilăriei, curiozitate puțintel mai târziu, poveste frumos împachetată, bună de dat celor mai mici făcându-i să creadă, iar mai apoi când vor crește, la rândul lor să facă la fel ca toți ceilalți, spunând-o celor mici, cu regretul de a nu fi realitate. Oare ma-m întrebat vre-o dată de moșul există(eu nu)? Oare nu am și acum straniul sentiment de așteptare a unui fapt ce nu se mai împlinește. Oare nu a trecut de ani copilăriei, oare nu îl aștept și azi pe Moșul? Ba da și vă spun cu mâna pe inimă că atunci când afară cineva colindă, când sarmalele-s gata și vinul pe masă, bradul făcut și cald este în casă , când totul îți dă acel sentiment de bine, ce nu ți-l dă decât seara de ajun, îl aștept ca să vină dar nu cu cadouri materiale de oarece acum îl percep cu totul altcumva, îl simt venind ca pe o pace în suflet, îl simt ca pe binele transformat în fericire, care sper să înconjoară toată lume, acel bine ce te face să spui tuturor chiar și celora pe care nu îi cunoști. -Crăciun fericit!!!