Dialogul aiurea e o constantă specifică nouă, românilor. "Care încotro- și noi la CEC " exista pe vremuri o zicală. Din păcate, omul nostru, rromânașul care le știe pe toate nu se duce la CEC- ci, mult mai rău, își dă cu părerea.
Dai drumul la radio și asculți emisiunea lui Turcescu. Moderatorul are o temă fixă. De fiecare dată însă cel puțin 50 % din intervenții sunt aiurea în tramvai- de la ce a pierdut Baba Rada la coadă la RATB și până la ce frumos ar fi să vină japonezii.
Dacă s-ar face media țărilor cu cei mai mulți sfătuitori pe cap de locuitor România ar fi prima. De la rudele directe și până la necunoscuți pe stradă- există totdeauna cineva să-ți dea sfaturi. Reviste glossy cu redactori domni și domnișoare virgine și trecute de 400 Kg îți dau sfaturi despre cum să realizezi orgasmul perfect și cum să arăți ca un fotomodel.
Dialogul aiurea este un fel de infracțiune gravă. De ce ? Pentru că perpetratorul îți consumă timpul- și de ce nu- și nervii.
Pe vremea când predam în România am avut sute de tineri la licență- veniți cu lucrări de licență cu cele mai fantastice povești. Dialogau aiurea- mult peste marginile subiectului. "La subiect, la subiect" insistam eu nervos în Comisia de Licență. Nu erau în stare. Pur și simplu nu erau în stare. Puteau să-ți povestească despre ultimele bârfe de la IBM dar erau incapabili să-și descrie contribuția originală din lucrarea de licență.
Făptașul este deseori cu totul și cu totul inconștient de faptul că a luat-o pe arătură. El are o poveste, un ceva, ceva foarte important pe care trebuie neapărat să-l împărtășească cu toată lumea. Dacă nu te face înseamnă că poveștește prost, că e plictisitor. Cu alte cuvinte, dacă nu-ți pierzi timpul cu el- îl jignești. Îl jignești și dacă nu vrei să- i accepți opiniile.
Românul - dialogator aiurea- este totdeauna pro-activ. El a știut , el a simțit, el a intuit- din păcate afli de intuițiile sale după ce a avut loc evenimentul.
Dialogurile aiurea ne consumă zilnic sute de minute și zeci de mii de neuroni.