Pre-ambulatoriu

Cuprins de elan romantic, am să lupt precum Dragoș cu zimbrul, apoi voi uni Principatele, pentru că vreau să fiu admis ca elev la școala de eseistică BD-istă a maestrului Bogdan Geană.
Așa să-mi ajute Dumnezeu!

Scrisoare de intenție

Domnule, aveți perfectă dreptate, noi facem exerciții stilistice deosebite, pentru că semnalele pe care le percepem ne parvin din lumi diferite.
Reglându-ne antenele, cu certitudine ne vom da seama, fiecare în felul său, că s-a ales prafu' de BD-ismul românesc: copiii, tinerii, maturii, bărbații, femeile, pensionarii, până și aurolacii s-au dedat perversiunilor IT&C-iste.
Simpla constare m-a făcut să devin adeptul tabularasismului locke-ian și sunt dispus să vă sprijin până în pânzele albe, conform principiilor tabularasiste.

CV

Să vă lămuresc, întâi de toate, cum e cu biografia mea.
Da, pentru mine ea este inutilă. Nu-mi folosește la nimic, pentru că nu intenționez să-mi fac autobiografia. Când îmi va trece așa ceva prin cap, ei bine, atunci are să-mi fie de folos. Deoacamdată biografia mea le este de trebuință altora. Ce valoare dau aceștia biografiei mele, este treaba lor.
Se pot șterge și la fund cu ea!

Eseu

1. Brânza bună miroase, chiar dacă ajunge într-un burduf de câine - sau: despre simțuri

Există vinuri și vinuri, așa cum există măsuri și măsuri. Într-o măsură oarecare, unele vinuri, nu din vina și din pricina obiceiurilor mele consumatorii, ci pe cale naturală, devin oțeturi.
Nu-i rău!
Unii folosesc oțetul la bucătăreală, alții drept remediu după un consum nemăsurat ... de măsuri de vin.
Destul de des, însă, se întâmplă că unii oameni, nepricepuți într-ale vinurilor, lasă destupat, pentru mult timp, un vin prețios. Înțelepciunea populară amendează necugetarea asta cam așa: am sticat orzu' pe gâște.

2. Nu orice deschidere a brațelor are mărimea standard a metrului liniar - sau: despre unitățile de măsură

Unora le-a trecut prin cap să măsoare până și "simțul omenescului". Spun ei că dacă îl ai - cu capul?!, cu simțul!?, cu deschiderea brațelor!? -, se cheamă că ai "bun simț", iar dacă nu îl/le ai ești nesimțit.
Criteriul măsurătorii ăsteia e unul calitativ, nu metric, după opinia mea.
Stiliștii (categorie recent apărută în branșă) spun însă că se poate vorbi de mai mult, sau de mai puțin "bunsimț", precum și de o nesimțire mai mare sau mai mică.
Poate mă ajutați să disting, distinse domn, pentru că mă simt depășit ... până peste de măsură.

3. Matematica este arta nonsensului - sau: despre migrația matematicienilor înspre logică

În eseul dumneavoastră spuneți, printre altele: "/.../ Pentru prima oară în limba română, și într-o ediție de excepție “Þigările Faraonului” și “Lotusul Albastru” au beneficiat de traducerea și adaptarea modernă a Irinei Manolescu, Paulei Romanescu și a lui Elly Moga. Meritele ce le revin celor două autoare /.../".
După câte văd eu, cele două autoare sunt trei. De ce oare? Presupun că este vorba de ceva: "/.../ pe măsura demersului deloc facil de a comprima în spațiul unei bule farmecul și sensul /..../".
Dar, poate fi vorba, la fel de bine, de un exercițiu stilistic "pe invers", prin care denunțați arhicunoscuta butadă despre condiția mnezică a unui elev: cei patru apostoli au fost trei, Luca și Matei și nu m-am prins eu.
Ori, în mod excepțional, îmi certificați faptul că teoria numerelor e viciată?

4. Limbajul natural are valențe multiple - sau: despre autodenunț

Apreciez teribil că sunt, pe rând, pentru dumneavoastră: "domnule", "dumitale" și "ai".
Suita asta mă ajută să mă confund cu "Carul cu boi" al pictorului Nicolae Grigorescu, școlit la Barbizon.
Mi s-a-nfipt în conștiință, după lectura eseului dumneavoastă, că: " /.../ O astfel de școlire nu ar fi un lucru ieșit din comun pentru cultura autohtonă, suficient ar fi să ținem cont de tendințele pe care le-a exercitat școala de la Barbizon asupra curentului de inspirație națională din pictura națională.".
Splendid spus: inspirație națională din pictura națională.
Nimeni, până acum, nu a reperat un astfel de Barbizon.
Vorba ceea: mai bine mai târziu, decât anapoda!

5. Existențialismul - sau: filosofia capului pus pe labe, dacă "se există patrulabter"

Vă rog să-l iertați pe caricaturistul Mihai Stănescu pentru că: "/.../ nu a nimerit din greșeală la Institutul Francez din București, speriat de ninsoarea de afară /.../.
E clar și limpede că "e omenește să"!
Nici pe: "/.../ Delia Mucică, secretarul general al Ministerului Culturii și Cultelor, care a vorbit despre eforturile ce trebuiau depuse în anii ’50 pentru a intra în posesia unui album cu Tintin /.../", să nu o pedepsiți, pentru că în anii '50 mergea de-a bușilea și "gungurea" - încă "nu știa" să vorbească.
Dumneavoastră vorbiți și scrieți acum așa de clar și de limpede, încât mie îmi cade greu, ca și cum am făcut un exces intelectiv. Întreb: Delia Mucică a nimerit Institutul Francez, sau a devenit obiectul unei caricaturi involuntare?

6. Pragmatica - sau: ușa nu este "eveniment protocolar", ci o "chestie" prin care intri și ieși, după cum ți-e voia și cu orice chip, de preferință uzând de evantaiul impertinență/aroganță/suficiență&Co.

Revenind la ale noastre, întreb: unde se depun înscrierile pentru cursurile acestea de BD-ism?
Eu "sunt precis". Mi-am făcut și tabula rasa! Vreau să-mi cultiv "/.../ cultura BD-istă după principiul locke-ian /.../. Cu alte cuvinte, a venit vremea /.../".
După cum spuneți, ca artist român, trebuie să urmez: "/.../ cursurile de BD-istică, mâncând pe pâine clasicii genului.".

Amin!

* Vă rog să confirmați de primire la:
i. http://www.poezie.ro/index.php/essay/166600/index.html; sau
ii. aici