1. O POVESTE ADEVÃRATÃ
Frământat de viitorul imperiului său, Nabucodonosor adoarme. Visează. Spre dimineață visul se transformă în coșmar. Se trezește buimac. Dă ordin să vină la el toți vizionarii și înțelepții imperiului. Cu mic, cu mare, scribi, horoscopiști, descântători, experți în hieroglife – buimaci și ei – năpustesc înaintea temutului împărat.
- Am avut un vis și sunt tulburat din pricinina lui. Problema e că l-am uitat!
- În regulă. Adu-ți aminte visul iar noi îți vom da interpretarea lui.
Suveranul realizează pentru prima dată incompetența celor cu care s-a înconjurat. Că-i plătește degeaba. Că fusese mințit ori de câte ori apelase la serviciile lor. E atât de furios încât nu ezătă să-i amenințe cu moartea. Pleiada de cărturari încearcă să stăpânească situația, argumentând că niciodată vreun împărat oricât de mare și tare ar fi fost n-a pretins așa ceva de la slujitorii săi. Că în fond e o cerere aberantă. Nabucodonosor turbează. Îi dă afară. Până iese ultimul din incinta palatului, decretul cu moartea este semnat. Toți sunt sub semnul morții.

Niciodată în imperiul babilonian nu s-au scris mai multe testamente ca în acea zi.

Din fericire, printre cei căutați este și Daniel.
De ce înțeleptul evreu nu venise înaintea împăratului? Pentru că disdedimineață fiind, Daniel stătuse de vorbă cu alt Suveran, mult mai suveran decât Nabucodonosor. Comunicarea cu El îl fascinase suficient de mult ca să nu mai audă alte chemări.
Arioc, căpitanul suprem al armatei, îl găsește și îi comunică teribila știre. Imediat Daniel solicită o audiență la împărat. I se acordă. Cere acestuia ceea ce era cel mai prețios: timp. I se acordă.
Daniel dă fuga la prietenii lui evrei. Îi roagă să se roage. Numai Dumnezeu îi mai poate scoate din „cuptor”!
Noaptea, lui Daniel îi este descoperită marea taină. Daniel se trezeste profet. Câte rugăcini de mulțumire are pe buze!
Acționează rapid. Îl roagă pe Arioc să amâne executarea pedepsei și să-l ducă la împărat. Împăratul primește.

- Ești în stare?
- Nu. Dar e Unul în stare. El mi-a descoperit taina și tot ceea ce se va întâmpla până în zilele din urmă ale pământului.
- Ascult!
- Împărate, ...

Daniel detaliază cu acuratețe. Demnă de laudă memoria octogenarului.
Filmul visului are în distribuție doar o statuie gigantică și o piatră. Tâlcul primeia e dată de aliajele din care este construită: aur, argint, bronz, fier și lut. Calitatea în descreștere a materialelor este evidentă. Cât despre piatră... bad news. Nabucodonosor înțelege metalimbajul. Înțelege că el și împărăția lui nu vor dura veșnic. Asta îl doare. Este controversat de Piatra care urma să-l spulbere.
Însă până atunci mai e timp. Acum știe visul și interpretarea. Ce va fi s-a artătat. După el, potopul!
Oricum, Daniel merită avansat!

2. TÂLCUL.
Totul este neobișnuit. Pesonajele, visul și interpretarea. Nimeni de atunci nu a mai avut așa vis.
...
Teologii tuturor timpurilor au visat să dea cel mai bun comentariu la visul lui Nabucodonosor. Unii au resusit. Pentru alții însă, reușita rămâne numai un vis îndepărtat. Din prima categorie face parte și episcopul vicar al Arhiepiescopiei Ortodoxe Române din Timișoara. Iată cum interpretează domnia sa ultima secvență a capitolul al doilea din cartea profetului Daniel:
*****
Eu asemăn popoarele europene cu ultimul regat, cu ultimul imperiu, care va fi foarte tare, dar ultim din punct de vedere al stăpânirii. Dumnezeu a hotărât națiunile - el a coborât pe pământ și a amestecat limbile, în urma cărui fapt au rezultat națiunile, iar noi nu putem șterge acest lucru. Acest ultim imperiu - cu degetele unele de fier, altele de lut - ar fi uniunea europeana. Nu vreau sa fiu fatalist, dar am devenit foarte entuziasmați de comunitatea europeana, euro și uităm de partea spirituală a problemei. Mi-e teama pentru poporul roman din acest punct de vedere; noi oricum nu vom fi decat lut în uniunea europeana, aceasta este structura noastră.
*****

Care va fi rolul României în această combinație neomogenă? PSS Lucian Lugojanul pare că a răspuns. România își va aduce aportul de lut. Suficient ca tăria fierului să fie inutilă. Deci compromisă.

Nu încape îndoială: ori praful se va alege din UE, ori Dumnezeu e corijent la profeție. Viitorul o va demonstra.
Din fericire pentru creștini, la momentul în care scriu, în timp ce unele țări se îmbrâncesc ca să prindă un an cât mai recent de aderare, sunt destule altele care în ograda UE fiind dau semne că ar prefera să iasă. Asta mă face să cred că Europa nu va fi niciodată unită, indiferent de manevrele politice ale cabotinilor prinși în joc.

Atenție! Piatra va cădea „în timpul acestor împărați”. Va fi suficient de mare ca să-i ajungă pe toți. Va fi mai mare decât piatra cu care a fost închis Iisus în morâmânt. Toți vor fi loviți de ea ca de trăznet, fără drept de apel. Nici de recurs. Pentru că n-au căzut pe ea, zdrobindu-și vanitatea, vor fi spulberați de ea. Și atunci nu vor mai avea în cine s-o arunce. Vor fi nevoiți să-și asume vina.

Mi-a plăcut replica lui James – un tanăr cu barbă stufoasă și cu mari probleme de personalitate; nu-și mai văzuse tatăl din copilărie. Doctorul său de suflet încearcă toate metodele de redare a respectului de sine noului să pacient-prieten. Dă greș. Într-o răbufnire, James îi spune: „Nu înțelegi că ce-mi doresc cel mai mult în viață este să-l întălnesc pe tata! Înțelegi? Și vreau ca atunci când mă va vedea să fie mândru de mine!” („Destine încrucișate” – o producție SUA, o dramă turnată în 1999).

3. THE AND.
Vine Piatra! Petros zice că e vie! Nu se putea o metaforă mai tare despre un Tatăl care vine să-și ducă copii acasă, după o experință traumatizantă de ambele părți.
...După multe căutări, doctorul dă de urma tatălui lui James. Stăruie de el să-și întâlnească fiul. Îi dă vestea lui James, trădând un detaliu: tatăl lui nu are barbă! Deși toată viața James crezuse așa. Vine clipa întâlnirii. James este alt om. Look-ul lui e altul. Da, pentru că de dragul asemănării cu tatăl său James a renunțat la... barbă!

Renunțări plăcute! Tatăl să fie mândru de noi!