Era la început de aprilie, nu ca ar fi fost luna păcălelilor, dar era luna lansărilor de carte la Chișinău; eram adunați în sala mare a bibliotecii, lume multă, mulți iubitori de cultură. Eram pe un tărâm necunoscut, nu întâmplător am mers pe jos prin Chișinău, pentru a fi în contact direct cu oamenii, cu pulsul străzii, cum ar spune alții. Nu vreau să se supere nimeni, dar greu am reușit să pătrundem prin tainele acestui oraș. De ce spun greu, nu din alte motive, ci doar că nu reușeam cu limba pe care o știam să ne descurcăm, dar în acea sală se vorbea o singură limbă - româna.

Să revenim, că nu despre Chișinău vreau eu să vă vorbesc, acum și aici, dar nu puteam altfel decât făcând această aducere aminte. Da, cum spuneam, lansare de carte - nicodată pe nume, lume, emoții (mai mult din partea mea), pe Silvia o știam de la Craiova, erau și ceilalți cu care am vorbit doar prin comentarii la poezii sau la diverse texte: Ion Diviza, Mihai Cucereavii, George Potyng… M-am trezit înconjurată de oameni pe care îi cunoșteam parcă de o veșnicie, erau așa cum i-am văzut la profilul afișat pe poezie.ro, erau realități!

Mihai Cucereavii, figura cea mai interesantă din tot grupul…mă simțeam ca acasă, și cum altfel, dacă Mihai îmi vorbea cu dragă Mărioară. În timpul acela Mihai era obsedat de clone, nu era sigur nici de mine, dacă sunt eu Maria sau…cu toate că mă pipăise, mă văzuse cu adevărat…Făcea ce făcea și iar: Mărioară, spune-mi mie nu cumva X e Y, tu ce zici, ai văzut pe Y, că mie mi se pare că ar fi… eram prea detașată de agonia aceasta a lui Mihai încât să-i cad pradă, îi zic așa de la obraz, auzi, știi ceva, nu mă interesează nici clonele, nici bârfele, eu sunt doar Maria, sunt aici și cred că este suficient… ce mă interesează acum, sunteți doar voi. Se liniștea câte un pic și iar revenea: Mărioară, nu cumva să-mi dai stele la texte că mă supăr, că eu nu scriu pentru stele, mai în glumă mai în serios i-am zis: măi omule, stai liniștit că nu-ți dă nimeni stele, era într-un fel obsedat și de stele, cred că a dormit sub cerul liber și de acolo i se trage cu stelele…

Revin, Mihai Cucereavii, după cum îl știți, e un personaj de pe agonia, el există cu adevărat, vă spun eu, vă propun ca împreună cu mine sau dacă doriți așa de aiurea să încercați să-l cunoașteți mai întâi pe omul Mihai și apoi, încetul cu încetul, să pătrundem în lumea scrisului și să-l descoperim de acolo. Despre omul Mihai aștept vești de la Ion Diviza, care cred că îl cunoaște foarte bine, eu voi încerca să-i conturez portretul literar.

Mihai încearcă o variantă de exprimare care crede că i se potrivește și e posibil să fie așa – epigrama, specie literară de proporții reduse. Prin această formă de exprimare, Mihai încearcă să satirizeze unele elemente negative atât din societate, cât și din unele situații ale unor personaje cu care intră în contact, încearcă să le ironizeze.

Testamentul umoristului
poezie [ Epigramă ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-05-21 | |


Din moartea mea nu faceți nici o dramă,
Să-mi spuneți la mormânt o epigramă,
Să râd pe lumea ceea înc-un veac,
Doar știm cu toți că râsul e de leac.

Desigur că Mihai nu e perfect în ce scrie așa cum fiecare dintre noi, mai avem câte ceva de perfecționat, dar el este omul care primește cu inimă deschisă unele sfaturi, așa cum este în cazul de față:

Observ aici o deficiență ritmică în ultimele două versuri, unde accentul cade când pe a doua când pe prima silabă, ceea ce strică jocul ideii. Am încercat o altă variantă, dar exact pe structura sensului tău n-am găsit. Cu anume modificări semantice, corect ar putea să sune așa :

Să râd pe lumea ceea înc-un veac,
Doar știm cu toți că hazul n-are leac.
Formula regională " ceea " nu mă supără.
E o părere de chițibușar. (Adrian Munteanu) = De acord!



Dragoste oarbă

poezie [ Epigramă ]
Semiadevărul – sămânța răului
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-12-14 | |


Naivul Adevăr, îndrăgostit
De o simpatică Minciună,
O lume întreagă a otrăvit -
Cu fructul lor… de la tribună.


Limba și... comoara

poezie [ Epigramă ]
replică... :)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-12-17 | |


Fata are o comoară
"În adâncuri înfundată".
După ea băieții "zboară"
Și o pupă... câteodată.

Desigur că la unele epigrame Mihai nu este scutit de replică, chiar cei care nu scriu epigramă încearcă să pătrundă în lumea aceasta mirifică a versului cu rimă, plin de ironie, de multe ori usturătoare, dar asta e epigrama

Zborul dupa pasarica :))

Ai dreptate, baietii "zboara"
Ca sa prinda pasarica...
Munca nu le e usoara
Dar de-o prind, umfla burtica.

deh, n-am gasit alta rima : ))) (Bogdan Groza )

= Mihai renuntza la idee ca individul o sa fuga cu comoara...

dup-adanca ei comoara
sapand fara prea mult spor
Mihai s-a gandit sa ceara
ajutor unui... sondor! (dumitru cioaca-genuneanu)

Una dintre epigramele la care Mihai a avut un mare succes de replici este cea de mai jos și voi lăsa să curgă replicile așa cum au fost în pagina respectivă:


Corb năuc...

poezie [ Epigramă ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-08-03 | |


Un prometeu contemporan
Se plângea că timp de un an
L-a ciupit un corb năuc
Și-a rămas pe veci... eunuc.

Nu-i bai!

Nea prometeul se salvează
Deși îl sparse-o cioară în Obor
E simplu. Se reprofilează:
Va concerta pe scenă ca tenor
Silvia Van [03.Aug.04 13:04]
-------------------------------------------------------------------------
= Te distrezi mata, surată/ da' problema-i delicată

Mata glumești și te distrezi
Dar capra e pe el cât casa
Că-i era teamă, să mă crezi,
De ce va zice prometeasa
Florin Rotaru [03.Aug.04 13:30]
-------------------------------------------------------------------------
= Madam Prometica

Pe vârfuri dacă merge el
Habar nu are, nici nu-i pasă
Cum de un an nu dă pe-acasă
Oful i-alină Florinel
Silvia Van [03.Aug.04 14:07]
-------------------------------------------------------------------------
= Cred că de s-o duce veste/ n-oi mai scăpa de neveste

Aș alina-o, precum zici
Că sunt bărbat între bărbați,
Dar sunt mulți prometei pe-aici
Și mulți din ei sunt însurați.
Florin Rotaru [03.Aug.04 14:26]
-------------------------------------------------------------------------
= "Vorbă" dulce...

Eunucul-tenor pe scenă
Cucerește și-o sirenă,
Dar în pat ar vrea muierea
O "vorbă" dulce, ca mierea.
Mihai Cucereavii [03.Aug.04 14:33]
-------------------------------------------------------------------------
= Din ciclul minunata limbă moldovenească

Vorba dulce mult aduce
Zice Mișu, înțelept
Și priveau la el, năuce,
Cum și-o tot bătea pe piept.
Florin Rotaru [03.Aug.04 14:38]
-------------------------------------------------------------------------
= No, gata, Florine, pe mâine. Cine-mi ține locul?

Mai pune mâna pe-un agheu
In poligon arată-ți zelul
Și lasă-mă să plec că, zău
Iar mi se-ncruntă colonelul
Silvia Van [03.Aug.04 14:49]
-------------------------------------------------------------------------
= La dona e mobile

Îmi zici că pleci la colonel,
S-o las pe mâine, îmi propui,
Dar eu știu, l-ai văzut pe el,
Pe nea Mișu, cu limba lui.
Florin Rotaru [03.Aug.04 14:56]
-------------------------------------------------------------------------
= Silvia, Florin!

Silvia, azi îți mulțumesc
C-ai fost activă-n poezie,
Iar pe Florin îl potcovesc
C-o epigramă-n Agonie.
Mihai Cucereavii [03.Aug.04 15:11]
-------------------------------------------------------------------------
= Mișu de m-o potcovi/ va vedea ce va păți

Nu-i amenințare,
Lasă-mă-n durere,
Fiindcă fiecare
Pre limba sa piere.
Florin Rotaru [03.Aug.04 15:20]
-------------------------------------------------------------------------
= Vorbă să fie!

Din vorbă-n vorbă,
Am ajuns și la cociorvă,- vorba poetului.
Mihai Cucereavii [03.Aug.04 15:28]
-------------------------------------------------------------------------
= Probleme de limbă

Nu prea știu ce e cociorva
De-aia acum mă gândesc
C-am nevoie, să-ți știu vorba,
De un DEX ... moldovenesc
Florin Rotaru [03.Aug.04 15:38]
-------------------------------------------------------------------------
= Duel cu limba

Pe acești bravi epigramiști
Cu nimica nu-i mai schimbi:
Eu credeam că-s floretiști,
Ei încrucișează... limbi.
Ion Diviza [03.Aug.04 15:39]
-------------------------------------------------------------------------
= Silvia și A.G.-ul

Abia acuma vin de-acasă,
Mă luminai, ca prometeul,
De ce erai tu belicoasă:
Știai să folosești A.G.-ul
Florin Rotaru [03.Aug.04 15:45]
-------------------------------------------------------------------------
= Gândul negru m-a împuns/ Ce am fost și ce-am ajuns

Mă minunez de întâmplare
Cum s-a predat în timp ștafeta:
Urmașii lui Ștefan cel Mare
Se luptă astăzi cu ... floreta.
Florin Rotaru [03.Aug.04 15:54]
-------------------------------------------------------------------------
= Limba noastră

Limba nu o diviza
Că are dușmani destui.
Ieși, te rog, cu deviza:
"Stati, adevăr să spui!"
Mihai Cucereavii [03.Aug.04 16:21]
-------------------------------------------------------------------------
= De la Stefan cel Mare la State cel Pitic

Eu v-aș prezenta erate
Dacă-așa voiește State,
Ori în graiul moldovan
Floreta e...buzdugan.
Ion Diviza [03.Aug.04 16:37]
-------------------------------------------------------------------------
= Confuzie sa fi fost?

Asa zic asti prometei
Despre fostele femei.
Dar de-a suportat un an,
Nu era cam prostovan?
Victoria Matei [03.Aug.04 22:14]
-------------------------------------------------------------------------
= Din contradictiile lui Prometeu

prometeu cu-o domnisoara
ca pe jar nu-si afla locul
dar cu-aceiasi cum se-nsoara
cum brusc i se stinge focul
dumitru cioaca-genuneanu [03.Aug.04 23:55]
-------------------------------------------------------------------------
= Prometeu înlănțuit

Prometeu s-a înfocat
Și pe zei i-a blestemat.
De atunce corbii vin
Și îi fac viața pelin.
Mihai Cucereavii [04.Aug.04 14:21]
-------------------------------------------------------------------------
= Prometeu însetat

Că-i pelin, că nu-i pelin
Ia mai dă mata un vin,
Că lanțurile ce mă leagă
M-au cam secătuit de vlagă.
Florin Rotaru [04.Aug.04 14:54]
-------------------------------------------------------------------------
= Oaspetelui însetat

Bun venit, azi te servesc,
Cu vin bun, moldovenesc.
Și te rog, să nu ții ură -
Poftim și o murătură!
Mihai Cucereavii [04.Aug.04 15:24]
-------------------------------------------------------------------------
= Ospitalitate

Știu o vorbă din popor:
Moldoveanu-i primitor
Și îți dă dintr-a lui oală
Murătura virtuală.
Florin Rotaru [04.Aug.04 18:38]
-------------------------------------------------------------------------
= Să prinzi la minte...

Te-am servit cu hrană virtuală,
Ecologic pură, naturală.
Îți mai dau încă și o turtă -
Să prinzi la minte, nu la burtă...
Mihai Cucereavii [05.Aug.04 16:02


Dar așa cum spunea cineva, sufletul lui Mihai e ca un balansoar se mută din epigramă în haiku, fiindcă autorul de epigrame își găsește uneori refugiu în ele. Haiku-ul, este un micropoem de substanță, aici metafora este supusă concretului. Până la urmă această poezie scurtă trebuie să ne ofere o secundă de realitate, de fapt micropoemul acesta e un moment unic și irepetabil, așa cum ne petrecem fiecare clipă din viață. Dacă Mihai reușește acest lucru o puteți constata și voi. Uneori haiku-urile sunt incredibil de bine realizate, alteori mai scapătă, dar după cum spuneam și mai sus există mereu un motiv de perfecționare, dau mai jos câteva exemple:


Soare în amurg

poezie [ Haiku ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-03-30 | |


Stejar secular.
Un bătrân cu toiagul -
Soare în amurg.

*Mi-a plăcut mult. Superbe imagini. Poate prea cu același sens... dacă ai fi ales, pentru ultimul vers, "soare-răsare", oare cum ar fi sunat? (Alina Manole)

*Iată, m-am sesizat, desi o mai repet si de datat asta eu nu sunt un expert in arta asta. Pot să spun că e îndeplinit karumi, adică simplitatea, iar imaginea e sugestivă, doar puțin ruptă. Apare o mică redundanță aluzivă între secular și bătrân, dar asta nu împietează imaginea. Dacă mai vrei să scrii așa ceva, eu îți urez succes și parcurgere, ca informație utilă tot ce s-a scris la nivel de articol pe site până acum despre haiku (Dan Mitrut).

Desigur, dacă am fi conștienți de minunile care se întâmplă în jurul nostru cu puțin efor pot ieși bijuterii literare. Haiku-ul în sine este ca o bucurie, te așează mereu într-o mirare, e suficient să deschizi ochii mari și poți privi dincolo de cuvintele haiku-ului și să vezi imaginea, că ce este acest micropoem – o imaginie concentrată în cuvinte.


Blagoslovire

poezie [ Haiku ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-07-20 | |


Drumeț ostenit.
Troiță la răspântie –
Blagoslovire.

* Mi-a plăcut mult. Troița (la răs/cruce), blagoslovire... Mă gândesc dacă "ostenit", în loc de "obosit", nu ar fi mai în atmosferă...Dar e foarte frumos și spune tot ce trebuie sa spună...Felicitari, Mihai. (Elia David )

După mine și cred că nu greșesc, Mihai este un mare luptător, fiindcă cred că i-ar fi mai ușor să scrie poezie de mari dimensiuni, dar lui îi place acest calvar al versului scurt, al versului cronometrat pe silabe. Haiku-ul îți dă posibilitatea parcă să te transpui în altă lume, e ca o țâșnire din real, e cumva o nouă naștere. Când citești un haiku, te trezești într-o realitate de moment, e așa cum te-ai prinde într-o spirală.


Ultima zăpadă
poezie [ Haiku ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-03-02 | |


Baba Dochia.
La picioarele noastre -
Blana de urs alb.

Desigur că Mihai poate fi considerat un amator al haiku-urilor, pentru că scrie pentru el, e un fel de măiestrie în a compune haiku, imaginația este liberă, nimic nu este impus, iar autorul încearcă să se concentreze cel mai mult spre conținut ( mă refer la numărul de silabe), dar cel mai mult contează reușita imaginii.


PrimaVera

poezie [ Haiku ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-02-24 | |


Pomii în floare
Ca miresele toamna.
Zumzet de albine...


Mihai, după cum spuneam mai sus, e omul care face salturi, de la epigramă la haiku, de la haiku la poezii de patru versuri – catrene:


Stelele
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-02-13 | |


Semănate de Creator,
Ghirlandele de Lumină,
Sparg Întunericul.
Semințele dau Viață…

Aceste poezii, exprimă sentimentele poetice ale poetului, dar și imagini într-o formă concisă, de fapt rolul acestor catrene este de a stimula imaginația cititorului, descriindu-i scene pe care e posibil ca acesta sa nu le fi văzut niciodată sau să le fi văzut, dar să treacă pe lângă ele fără nici un sentiment.


Catrene dedicate (I)

poezie [ ]
amicilor
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-04-06 | |


UN LUPTÃTOR PENTRU LIMBÃ

Lui Ion Borșevici

Patriot, academician,
Din vatră – bucovinean,
Gospodar, ex-deputat,
Limba noastr-ai întronat.


NU AI ASEMÃNARE

Lui Alexandru Gromov

Ești maestru-n redactare,
Pe de rost știi multe imnuri,
Dar nu ai asemănare
La rânduiala de vinuri.

„ULCIORUL CU PÃTÃRÃNII”

Lui Aurel Scobioală

Mergea pe drum un scriitor,
La braț, glumind cu un ulcior,
Iar lângă „Făt-Frumos”, să vezi, măi frate,
Un djinn dădea la lume autografe…

MAI AI O CALITATE

Lui Mihai Lescu

Toți te cunosc, fârtate,
Fin poet, ziarist lejer.
Mai ai o calitate –
Cea de bun manager.

CARE-I POANTA?

Andrei Drăguțan din Zubrești, Strășeni,
a perfecționat sapa

Un pensionar în sat
Sapa a modernizat.
Ion mă-ntreabă, care-i poanta?
Băbuțele i-au „rupt” poarta…

SATIRIC DE VALOARE

Lui Petru Cărare

P. Cărare, pe cărare,
Merge pe Pegas călare
Și se ține în șa tare
Că-i satiric de valoare.

CÃRBUNE ȘI RENUME

Gheorghe Stâncă din Corjeuți, Briceni,
a inventat brichete-cărbune din resturi
vegetale pentru încălzirea locuințelor

Ai dat la sobe „demâncare”
Niște brichete vegetale
Și te-ai ales cu bun renume
Pe seama noului cărbune.


SCRIITOR DE SOI

Lui Mihai Cimpoi

Notoriu critic, eminescolog,
Academician și filolog.
Mihai e scriitor de soi.
Ce-ar fi să cânte din cimpoi?!..

FÃRÃ MASCÃ

Maestrului Glebus Sainciuc

Te știu un artist nemascat
Și nici prieteni n-ai trădat,
Însă în viață le-ai pus mască –
O lume-ntreagă să-i cunoască.


UN NUME-N LUME

Lui Efim Tarlapan

Zicea odată Tarlapan:
„Cu epigrama nu faci bani!”
Un nume-n lume și-a făcut
În baza scrisului plăcut.


4 ESTE EGAL CU 5

Lui Nicolae Esinencu
(La apariția operelor complete ale autorului menționat,
anunțate anterior în prima carte în 4 volume,
în realitate au văzut lumina tiparului 5 volume!)

Ieri am procurat din librărie
Patru cărți mișto de poezie.
Ast-noapte, când mă trezesc –
Cinci volume (?!) se iubesc…

LA ÎNÃLÞIME

Dlui Boris Vizer,
prof. univ., dr.hab. în istorie

Savant de marcă ești la facultate
Și în grădinărit – un mare as…
Regret că cel de sus nu-ți este frate –
Precis a-i scoate Þara din impas!

STIMAT ÎN LUME

Lui Nicolae Mătcaș

Un filolog cu renume
Și redactor excelent,
Ex-ministru-ai fost, în lume
Tot stimat și eminent.

STEA BASARABEANÃ

Lui Nicolae Dabija

An. Ciocanu prezicea
Că Dabija e o stea…
Trecut-au ani. Azi steaua ce-i
E far al Basarabiei.

„PARDON”*

Lui Ion Diviza

Ion, epigramist de dobă,
Scuzați, „Pardonu”- a scos cu glume,
L-a adunat la guri de sobă
Și l-a expus să râd-o lume.
-------
*Revistă literară de satiră și umor din Republica Moldova

ÎN POST… DE REGE

Lui Tudor Tătaru

„Buciumul” e o țară din poveste –
Cu mese, lăutari și umor este.
În astă țară e nescris-o lege
Că dl Tătaru e în post… de rege.

LA HANUL LUI PÃCALÃ

Lui Grigore Drăgan,
organizator a două festivaluri republicane
de satiră și umor „La Hanul lui Păcală”

Azi la Nisporeni e festival –
Umoriștii fac un mare bal.
Hanul lui… Drăgan are vin bun, umor,
Sunt și eu aice ca de râs să mor…


L-am regăsit pe Mihai și în poezii care au în ele multă frumusețe, poate nu metafora e cea care le dă frumusețea, ci imaginea realizată prin cuvinte spuse simplu:


Perpetuum mobile

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2004-02-13 | |


Universul -
Un veșnic Ceasornic,
Zămislit de divinitate
Pentru cei vii –
Să nu uităm de Ora plecării…

Și pentru că se consideră a fi un om complet, Mihai abordează și proză, m-a surprins tot umblând prin arhiva scrierilor lui am descoperi și acest text:


Scrisoare „pierdută”

proză [ ]
File vechi
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2005-03-17 | |


Cine n-a fost în piele de student, nu știe că studentul fără bursă și cămin e ca o frunză pe apa sâmbetei. Într-o astfel de situație s-a trezit Ion Usturoi, student în anul doi, filologie, din cauza restanțelor la limba moldovenească. Și, ca să iasă cumva din încurcătură, împrumuta bani de la colegi și hoinărea prin cafenele cu diferite codane. Azi o rublă, mâine alta și datoriile se înmulțesc.
Trebuie să restituie datoria. Dar de unde să ia bani, dacă nimeni nu-i mai împrumută? Și iată că la o lecție de limba maternă îl însenină o idee. Să scrie acasă. Nu părinților, ci bunicilor, că-s mai buni la inimă. O să-l jelească moșnegii. Luă o filă de hârtie și scrise următoarele:

„Salve, dragî bunicî Grachina și stimati moș Terinti!

Vă scrii nipotu vostru Ion. Din primili rînduri aflați cî sînt sănătos tun, ceea ci vă doresc șî aldi duneavoastrî. Dar tari-s ocupat. Piristroika* nu ni dă paci. Iaca, am rupt o bucațîcî di timp, ca sî vă scriu acesti rînduri. Am vrut ca sî aflați, cî di atîta învațaturî pi la sălili di lecturî ni s-au ros coatili di la hainî. Și trebui sî-ni cunpîr una nouî. Dar bani n-am.
Ieri tari m-am bucurat cînd am auzit la radiou șî azi am cetit în gazetî, cî vi s-a mărit pensia. Chibzuiți șî sînguri. Cu bursa me în oraș diparti nu agiungi. Șî mă gîndesc, ci-o sî faciți voi cu atîta amar di pensii în sat?! Așa cî mai ghini ixpidiați-o lunar pi adresu neu din Chișnău. Nu di alta, da pot muri șî di foami. Vă sarut cu mari dor pi amîndoi. Mai ales, moș Terinti, sărutați-o din partea me pi bunicuța Grachina, cî tari-i duc doru.
Aștept cu nirabdari pensia voastrî. Salutări parințîlor.
La rivideri!
Al vostru nipot Ion”.

Împăturind scrisoarea și punând-o în plic, Ion se grăbi s-o ducă la autogară, la autobuz, ca înmânând-o unui consătean, să ajungă mai repede la destinație. Peste o săptămână sosi răspunsul mult așteptat de la bunici:

„Bună ziua, nepoțele!

Află că suntem sănătoși. De, așa ca bătrânii. Ne mai porăim pe lângă casă. Și așa ne trec zilele. Da, am avut o mare scârbă. Capra ceea pe care ai păscut-o, a pierit iarna aceasta. Dumnezeu cu dânsa. Dar acum avem o mare bucurie pe suflet. Ni s-a mărit pensia. Cu ea la primăvară vrem să ne ridicăm gard și poartă nouă. De, ca la toți oamenii gospodari din sat. Doar perestroika a ajuns și pe la noi.
Cu părere de rău hârtia sau hâtria cea în care ceri să-ți trimitem pensie, noi cu baba n-am primit-o. Îți dorim mari succese la învățătură și să ai bursă… mărită! Salutări de la părinți.
La revedere!
Ai tăi bunici,
moș Terinte și baba Grachina”.

Citind răvașul bunicilor și înghițind în sec, Ion îl puse în buzunarul hainei. „Șî strămoșî s-o piristroit,- zise cu ciudă în glas eroul nostru. – Îs în pas cu viața cea mari. Trebui șî eu sî mă piristroiesc, adicî sî mă restructurez. Ca sî mă dibarasez di cadî. Nu di alta, da cu zaconu* ist nou iuti pot zbura di la universitati”…

……………
* Perestroika - rus. - restructurare
* zacon - rus. - lege


(Săptămânalul „Literatura și arta”, nr. 50 din 10 decembrie 1987)

Da, Mihai e omul ce poate aborda orice formă literară, tot în pagina lui am descoperi scrieri sub formă de articol, și pot spune , că e articol cu adevărat, abordează o problemă la care vrea polemica, cum ar fi articolul:


Era Vărsătorului, care aduce Potopul Biblic

articol [ Polemica ]
(Ipoteză)
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2005-09-28 | |


În ultimii ani din emisiunile televizate aflăm tot mai des despre dezastrul adus omenirii de către inundațiile frecvente care au loc în plan global pe Terra. Vedem imagini și oameni îngroziți, disperați din diverse țări (SUA, Marea Britanie, China, Thailanda, India, Malaiezia, Franța, Italia, Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria, România etc.) care sunt afectați de taifunuri, tsunami și viituri, pierzându-și într-o clipă atât pe cei apropiați, cât și bunurile materiale adunate timp de o viață: case distruse de apă, animale înecate, ogrăzi și grădini pline de mâl. Aceste calamități naturale nu pot fi oprite de nimeni, poate fi vorba numai de un ajutor umanitar, acordat de cei care încă n-au fost loviți de ape.

Care-i cauza acestor calamități, cine-i vinovatul? Unii savanți afirmă că încălzirea globală e cauzată de efectul de seră în urma activității umane, alții susțin că s-a intensificat activitatea solară. Toți factorii luați în ansamblu contribuie la acest proces ireversibil și inevitabil. Dar…(Fragment)

*- Textul tău cuprinde atât realități demonstrate cât și ipoteze (ca cea cu Atlantida, pe care mi-am permis să o subliniez).
- Știam și de deplasarea normală a axei - care "desenează" un cerc complet la 22.000 de ani sau așa ceva, n-am memoria cifrelor - dar despre deplasarea în cauză - cea în legătură cu acel cutremur - am găsit și informația respectivă, cum că ar fi cauză, nu efect. Þin minte bine, pentru că mi-a sărit în ochi după ce de la tv aflasem că ar fi efect. Îmi pare rău că nu pot da sursa...
- Una peste alta, textul tău e interesant și te lasă pe gânduri, chiar dacă reprezintă doar o... ipoteză.( Cristina Andrei)


* Foarte bine construit articolul. Nu am răbdarea să verifica cifrele pe care le-ai prezentat, dar mi-a plăcut că ai prezentat ideea de ciclu în univers. Foarte adevarat. Multă lume nu o știe. Totusi, aș dori să fac o precizare: ai dreptate, vedem la TV tot felul de dezastre, dar asta și datorită faptului că înainte nu erau televizoare/televiziuni la care sa vedem. Și o completare: am citit prin revista "magazin" parcă, un articol cum că ar fi existat o mini-era glaciară de câteva sute de ani acum cateva secole (nu mai stiu exact cate, dar parca era pe undeva prin evul mediu). Asa ca pe mine nu m-ar mira o mini-era tropicala. (Robert Rotariu )

Un alt articol interesant este:


Zeii au fost astronauți

articol [ Polemica ]
Ipoteză
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2005-10-25 | |


*LA ÎNCEPUT ERA LUMINA…

*SÃMÂNÞA VIEÞII E PROGRAMATÃ ÎN MATERIA UNIVERSULUI

*RELIGIA ARE RÃDÃCINI COSMICE, EXTRATERESTRE

*BISERICA E MACHETA RACHETEI

*OMUL VA DEVENI ZEU


“Ce a fost, va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare” (Eccleziastul 1. 9).


Parafrazându-l pe evanghelistul Ioan, afirmăm:”La început era Lumina, și Lumina era cu Dumnezeu, și Lumina era Dumnezeu”. Lumina (Creatorul) e alfa și omega Universului.

Savanții presupun că Universul a luat naștere cu 10-20 mlrd de ani în urma unei explozii, numite marele Big Bang. Procesul de extindere a Universului continuă. Stelele se nasc și mor, tot prin explozii. Nimic nu dispare. Totul se transformă dintr-o formă în alta. Universul pulsează, se extinde mereu.

Dar cine a creat materia, spațiul?! Întrebări fără de răspunsuri. Universul pentru noi e o mare enigmă, care încă nu-i rezolvată și nu știm dacă va fi cunoscută cândva în ansamblu. Nimeni la ora actuală nu știe cum și din ce a apărut această mașinărie imensă, fără de început și fără de sfârșit. Se pare că ea a existat dintotdeauna. Dar dacă ar avea capăt, omul, curios din fire, ar vrea să vadă ce mai există și după zid…

Nimeni din oamenii de astăzi nu a văzut Universul de la distanță și cum arată acest uriaș colos (sau vietate!). Noi trăim în interiorul lui și vedem numai o părticică din el, și percepem astăzi lucrurile cum ar „vedea” un orb elefantul, pipăindu-i piciorul sau trompa. (Fragment)


Voi încheia aici incursiunea mea printre textele lui Mihai, vă las și vouă curiozitatea de a încercă să-l descoperiți și altfel decât l-am văzut eu. Las aici drept mărturie un alt text, pentru a putea porni incursiunea voastră prin universul poetic al omului Mihai Cucereavii...


Acolo în ceruri

poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Mihai Cucereavii [Amic]
2006-02-07 | |


Globul ca macul e roșu de sânge,
Lacrimi sărate deplâng dragostea,
Însă în ceruri nici zeul nu plânge,
Chiar de pe boltă se stinge vreo stea.

Acolo în ceruri predomină frigul,
Că sufletul tău a rămas fără trup,
Iar gloata nebună aplaudă ringul,
Când temerarii zilei sorțile-și rup.

Azi sufletul drag nu-și găsește hodină,
Că-i răstignit ca Hristos pentru patimi.
Urmașii respectă credința creștină -
Oceanul lumii e umplut de lacrimi.

Globul ca macul e roșu de sânge,
Lacrimi sărate deplâng dragostea,
Însă în ceruri nici zeul nu plânge,
Chiar de pe boltă se stinge vreo stea…


***** Voi reda mai jos reacțiile unor autori de pe poezie.ro referitor la poezia lui Mihai:


Dumitru Cioacă Genuneanu

Mihai Cucereavii - un poet multilateral dezvoltat. Soția lui adesea nu a înțeles căutările artistice ale poetului...

soața lui avea manii
nu când el Cucerea-vii
ci când făcea prin boschete
același lucru cu fete

deși poetul încearcă să fie un puritan, îi reușește numai parțial:

"cuvinte vulgare cuvinte
murdare aruncate în
strada de zeci de mitocani"
(Fragment din poemul "cuvinte murdare")

deși la vocabular
Mihai e ca fata mare
când dă de-un boboc dispus
creierul lui e supus
multor gânduri, dintre care
majoritatea-s murdare

Dorul după inocență afișat de poet îl fac ca în anumite poezii să tragă concluzii opuse adevărului:

"I-aștepți ca mama pe feciori la poarta
Pe scumpii si iubiții cititori"
(Mihai Cucereavii despre Valeriu Cercel in "Sculptor de cuvinte")

Mihai, zău, habar nu are
că Cercel e dintr-o rasă
ce invita cititoare
doar când mama nu-i acasă

In unele împrejurari dorința de cunoaștere a poetului produce nemulțumiri în sferele cele mai inalte...

"Insa in ceruri nici zeul nu plange"
(Vers din "Acolo in ceruri")

când îi prinde el pe zei
de ceva așa îi strânge
nu c-are ceva cu ei
ci să vadă de pot plange

iar în alte împrejurări poetul în dorința de a dăruii din bucuria lui și semenelor își supune propria existență la riscuri proporționale ca
intensitate cu numărul etajului unde se desfășoară acțiunea:

"navigator fiind deschizand fereastra dupa fereastra"
(Vers din "Homo interneticus")

nesecat precum izvorul
setea-n doamne-o potolește
dar când un soț se ivește
Cucereavii-Sburatorul
prin fereastră o tulește

Poetul este adesea resemnat în fața puterii destinului...

"Spune la urechea iubitei cu fard:
Dar lui Eros ii arde de poante!"
(Versuri din "Doar lui Eros...")

pe-un ger rău, de pofte ros
iubitei zice Mihai:
-o sa facem guturai
dar dac-așa vrea Eros...

Alteori poetul trebuie adus, pentru a-și îndeplini arzătoarele dorințe, cu picioarele pe pământ:

"Galaxiile au gauri negre care atrag in ele astrii batrani si ii
"macina"...
(Citat din "Zeii au fost astronauti")

pentru pofte neintegre
cosmosul nu-i bun se pare
ci acest pământ ce are
foarte multe găuri negre



Maria Tirenescu

O modestă încercare de a mă lega de trecutul de Don Juan al lui Mihai Cucereavii:

ALE TINERETII VALURI

Indruga lumea doar prostii
Despre MIHAI si-admiratoare:
Se-aude ca le CUCEREA VII
Dar le lasa fara suflare...(Sorin Olariu)

Ce păcat că nu avem atâta timp de cât am avea nevoie pentru a putea lăsa urme ale trecerii pe pagina unor persoane sensibile și dotate cu un ascuțit simț al umorului! Regret nespus de mult ca nu am putut zabovi pe pagina lui Mihai Cucereavii! Am găsit haiku-uri demne de reținut, am găsit epigrame savuroase, am aflat despre acțiuni care s-au desfășurat în Moldova, deocamdata, vecină. Din toata inima, doresc să aibă spor în tot ceea ce vrea să realizeze, sănătate și inspiratie! La multi ani, AMICE!



Codrina Verdes

Timpul
n-are frână…
acolo în ceruri predomină frigul
un bătrân cu toiagul dansează valsul toamnei
între Lună și Soare
chiar de pe boltă se stinge o stea
spărgând asfaltul într-un sărut fierbinte

Timpul
n-are frână…
e frig în jur și vântul viscolește
eu nu mai port oglindă-n buzunarul de la piept
pe câmpul de maci
sufletul tău a rămas fără trup
dacă n-ai aripi, degeaba dai din mâini

Timpul
n-are frână…
aleargă ca diavolul
înaintea trenului,
cu limba scoasă
clădind anii
în troiene
amintiri



Lucian Preda

"Indemn la împlinire

de te visezi închis în noapte
iar cheia fericiri tale
să stea acolo lângă soba încălzită

de te întorci în amintiri
să porți lumina ta aprinsă
cu pași de vals tu vei dansa

de te privești acum în suflet
să poți vedea un mare om
ca ziua ta e azi nu mâine."



Ion Diviza

CUCEREA VII – unde, când?
CUCEREA VII îngânând:
Bucovină, vatră veche
Cu Moldova din pereche!

CUCEREA VII – tot mai jos,
Până-n târgul cel frumos:
Chișla Nouă – Chișinău,
Mai primește un flăcău!

CUCEREA VII – pe arac,
Mai la vale de Bugeac:
Ieși, mândro, la sărutat
Că sunt gata de-nsurat!

CUCEREA VII – iar și iar
Din hotar până-n hotar,
Din pogoane până-n cramă
Cu-aforism și epigramă.

CUCEREA VII – ei ba nu!
Adevăru-l spun amu:
Cucerea Mihai doar poamă
Mustuită bine-n cramă
Și păstrată la răcoare
Pe haiduc să mi-l doboare!

Pe Mihai, de bună seamă,
Nu-l dobori c-un ștof în cramă,
Nu-l dai jos cu-o epigramă...
Îl dobori c-o sărutare,
Dacă ești o fată mare
... Că e bun de-nsurătoare!



La mulți ani, Mihai, și să nu-ți sece nicicând izvorul inspirației din crama Agoniei!
Ne alăturăm cu toții urării și vă invităm totuși să intrați în lumea aceasta a scrisului și să-l descoperiți pe Mihai și altfel decât noi!