Legați de neam - izvoare olandeze și suedeze

Rătăceam printre cuvintele unei cărți când marele rege Nemed al celților, ce înseamnă „cel sfânt”, mi-a atras atenția, alături de dureroasele afirmații ale autorilor E. Coarer-Kalondan și Gwezenn-Dana: „Păcat este că la școală copiii învață unde trăiesc patagonezii, zulușii sau kalmucii, dar se păstrează o tăcere rușinoasă în ceea ce privește celții, pentru a nu întina gloria divinului Iulius, generalul zăpăcit și pederast, care a întreprins cucerirea acestora.” Anul acesta se împlinesc trei decenii de când noi, cei mai zburdalinici liceeni de la secția reală, i-am cântat „Mulți ani trăiască!”, la începutul orei în ziua de Sf. Nicolae, domnului profesor de istorie Nicolae Oprescu - cel mai iubit dascăl. Cu aceleași lacrimi în ochi și azi retrăiesc acele clipe și sper ca să pot merge pe drumul pe care domnia sa mi l-a întrezărit în rândurile pe care mi le-a dăruit la absolvire: „ Mergând pe drumul cinstei și onoarei, drum bătătorit de înaintașii tăi și luminat de sfaturile educatorilor tăi, vei fi un demn urmaș și un strălucit continuator a tot ce-i frumos, demn și înălțător. Fii întotdeauna alături de adevăr, apărându-l cu fermitate; slujește-ți cu devotament glia străbună, leagănul românismului; nu uita că ai pornit de jos și, deci, slujește-i pe cei mulți, care cred în tine. Fii om, în esență. Aceste rânduri se aseamănă cu o scrisoare de recomandare; nu mă decepționa. Fii omul epocii tale.” Acum înțeleg sensul adevărat al termenilor ce se leagă în marama timpului de regele Nemed, cuceritorul din miturile irlandeze.
Am deschis DEX-ul și am găsit următoarele etimologii: naștere din latină, neamț din slavă, neam din maghiară, nod din latină. Fiecare ființă pornește de jos pe calea vieții și evoluției spirituale, iar generație după generație tot de jos, din rădăcina adânc înfiptă în timp și glia strămoșească, neamul s-a transformat în popor și nație. În suedeză ned înseamnă jos; de aici Nedrlandare (Olanda), nedkomst (naștere) și naste (cuib). Toți acești termeni definesc originea, natura fiecăruia dintre noi - care n-ar fi completă fără un nume dat la naștere și care ne face apropiați (naaste – apropiat, în olandeză) ca rude de sânge. Prin naasten (a naționaliza), nageslacht (generația viitoare), nakomer (descendent), nakroost (urmaș), nest (cuib, sălaș), nestelen (a înoda, a lega cu un șunur - conform sanscritului nahyati) și nemen (a lua), limba olandeză contribuie la păstrarea unor vechi termeni și ne ajută la înțelegerea limbii române. Da la naștere fiecare luăm un nume; poate de aceea nemen (a lua) se apropie de nume, iar fiecare grupare umană înrudită, cu același nume, formează un neam. În sanscrită, o limbă veche de peste 8.000 de ani, naman înseamnă nume și este conform cu nomen (latină), onoma (greacă), name (engleză și germană) etc. Are legătură cu sanscritul janman (naștere), janma-sthăna (locul nașterii) și cu janitr (Născătoare) - ce a devenit în limbile europene genitoare.
În balada „Mânăstirea Argeșului” s-a păstrat limbajul arhaic, care ne ajută să înțelegem azi de ce noi spunem jos, și nu ned. S-a spus gios (arhaic), adică la nivelul pământului – Gaea, care a devenit prefixul geo pentru un număr important de termeni legați de pământ, precum geologia. În același timp cuvântul sanscrit JA-NMAN conține rădăcina termenului sanscrit NAMAN (nume) și JA - rădăcina termenilor JA-DA (materie inertă, creația limitată în timp și spațiu) și JA-GAD-AMBE (Mama universului - asemănător cu Mama Pământ sau Lutul biblic; gad asemănător lui God și AMBE - ca și ambi, ambele).
Astfel neam este totalitatea celor care poartă același nume, și înseamnă că ne avem între noi prin nume și gene. Familia arhaismelor despre neam este foarte mare. Locul de origine al celților este Europa Centrală și erau vecinii geto-dacilor. În Egiptul antic predinastic (înainte de 3.000 îHr.) zeița creatoare din Egiptului de Jos se numea Neith, iar Nebethetepet este echivalentul feminin al zeului creator. Pentru ca totul să se lege și mai mult, în sanscrită pentru „a lega” se folosește termenul nahyati, nadda, iar pentru „a se supune” namati. Prin apartenența la un neam, prin numele dat la naștere, ești legat de tradiția neamului - și deci te supui (namati) ei.
Cele cinci milenii din lumea egipteană, alături de cele opt din lumea vedică, fără a sublinia aici și acum legăturile cu Sumerul, mă îndreptățesc să spun că termenii legați de neam sunt mult mai vechi decât invaziile romane ale lui Cezar sau Traian prin Europa. Se confirmă astfel, de acum zece mii de ani, existența poporului indoeuropean - ce s-a scindat în neamurile europene, iraniene, indiene, alături de vechii egipteni.