...prietenul meu Eu (...) Eul. Mi-l AMÌNTESC încă de pe când eram de-o È™chioapă, EL fiind cu o miÈ™care de rotaÈ›ie înainte mai mare. Câte năzdrăvănii n-am făcut împreună ! Le dădeam nuferilor la micul dejun ouă răscoapte de vise (...). La prînz viselor le dădeam omletă de nuferi È™i adormeam sătui. Pămîntul PAT, pămîntul PLAPUMA. Pernă stelele. CLEPSIDRA. Trei piroane cu-în aceeaÈ™i lobcă.

Mi-aparea mie un rid, îi creÈ™tea È™i lui o cicatrice. I se adâncea crucea dintre sprâncene, mi se alungeau È™i mie căngile de sub gene. De mai tot dragul. Până într-o zi, când am băgat de seamă că EL e mai tînăr decât mine. Tot cu o miÈ™care de rotaÈ›ie,dar circulară. I se trage cred de la STATUÌE, ideea lui de o viață : cum că Eu (...) Eu-lui îi revine sacra menire de a o imortaliza. Dar cum ? S-a apucat s-o defriÈ™eze cu versuri. NemulÈ›umit, ca să scape de obsesii, le-a trimis pe la redacÈ›ii. Eliberat, dar cu teama în suflet -dacă există totuÈ™i un redactor care în loc să-È™i aprindă inspiraÈ›ia cu ele, mi le publică ?- le-a strâns într-un volum È™i le-a vârât sub un număr de înregistrare al celei mai mari edituri. AÈ™a (...) de-aici nici SÌSÌF nu le mai poate scoate. Si cu ochii înecaÈ›i în râs : veÈ™nică fie-i amintirea celui care i-a trăznit È™arada cu concursul de debut. Alb de negru (...). O perlă, Arhonte, o perlă de subventii. « Eppur si muove » îi argumentam eu. Mă rog, dar ce poÈ›i face tu, un nume necunoscut pe lângă al lor, aÈ™ternut de tiparniță pe fruntea stângă a celor 10-15 volume de sport-turism ? Nimic. A-ha ! Să nu crezi că am renunÈ›at la STATUÌE. Bate-m-ar curcubeul.

Nu fi pesimist (...) și s-a apucat de proza.
Zice că i-a spus lui luceafărul, ACOLO, că-n lumea frazelor, linia de sosire nu ar fi È™nurul de la BAZÌNUL cu apă (...). Dar mai comitea din când în când È™i câte-o poezie. Deh ! (...) prima dragoste. Când un necunoscut COMUN angrosist i-a spus : ai DAT lovitura, È™i îi strecura sub curiozitate o revista de-OARECE mărime. Vazându-si numele în pagină a început să meargă în mâini pe cer. Ba È™i-a mai lăsat È™i barbă. ReÈ›inuse el dintr-un almanah unul, care de-atâta păr nu i se vedeau decât ochii. Asta precis are geniu (...). Păi nu vezi că se împiedica în rime? (îl tachinam). Se împiedică,nu se împiedică, precis că are (...) ( ?! ) (...) altfel nu-l publicau. Si nu mă mai sâsâi.Proză curată, Arhonte. Câtă imaginaÈ›ie ! Uite aici È™i o formulă algebrică. Ce rimă ar fi putut să-i găsească ?! Inexistentă. Inexistentă cu algebrică ?! Te pricepi È™i tu (...). Poezia Arhonte, poezia este inexistentă. Esti depășit. Sigur că da. Esti depășit. Si-n definitiv, de ce mi-oi pierde eu vremea cu tine ? Nu ai È™peraclu de percepÈ›ie. Asta este. ReciteÈ™te-l pe Homer, i-am strecurat sub centură. Si-a luat capul în espadrilă È™i a început să fugă cu fraze de un kilometru. Nu ! Nu mă las (...) tot am să reuÈ™esc până la urmă (...). Am să-i fac cea mai fidelă STATUÌE. Vie i-o fac. Indiferent din ce unghi ai privi-o, s-o vezi aÈ™a cum este. Si cum este ? AÈ™a cum este (...). Nimic mai uÈ™or atunci. Tocmai asta este, că nu este uÈ™or deloc. Cum aÈ™a ? Foarte firesc. N-o fi avut cu ce umple spaÈ›iul. !(...)A ?! Si cu mâinile sub maxilarea-nceput să înghită în sec. Nu dacă te referi la grupajul publicat în FANTA. ( ! ) E acolo un om de meserie (...). Nu mă mai sâsâi. Ti-am spus că nu ai È™peraclu de percepÈ›ie. Si din prag cu haina pe umeri : mai vorbim noi.

Peste o oră mă pomenesc cu EL cu brațul plin de pensule,vopsele(...) Observându-mi uimirea, plonjează : am s-o pictez Arhonte, Afrodita o fac. Păi cu proza? Viața este o culoare, o nemaiîntilnită culoare. Asta este. Dacă este, de ce n-o lași asa cum este ! Aici este,sigur că aici este cheia. O pânză de doi pe doi(...) și ce mai (...). Să-ți pozez ? Da. Adică nu. Proza ți-o dau ție. ( ?! ). Bea-o cu APA de cucută,dă-i foc cu MATASEA broaștei, fă-ți din ea CRAVATA, treaba ta.

Cerul.- Si ca un lord mi-a întors spatele.
Pamântul - Cu miscări de rugină a început să amestece culorile.
Eu - Tot secondându-l, am adormit.

M-a trezit o FELINA de vis. Peste speranțe burnițase. În zare,UN strat de zile și nopti, si PESTE ele un om de zăpadă.