1.Lauda de sine provine dintr-o inconștiență a valorilor morale și dintr-o conștiință modelată de egoism, este un orb care se vede policrom numai pe sine printr-un obiectiv concav.

2.Adevărul nu ar exista fără antiteza lui, își manifestă principiile axiomatice doar în relativ, căci în absolut își diluează esențele vii.

3.Încrederea în tine provine din certitudinea valorii tale, încrederea în ceilalți provine din asumarea conștientă a riscului de a te înșela în aprecierea pozitivă a altora.

4.Normalitatea elimină absurdul prin echilibrul psiho-cerebral și controlează noul și schimbările prin continuitatea fluxului gândirii asupra ineditului acțiunilor, sorbind din vechi cu nesaț.

5.Viața măsoară timpul sănătății cu răbdare și timpul bolii cu nerăbdarea de a afla deznodământul : negativ – moartea, pozitiv – viața.

6.Ideile prefigurează acțiunile, încheagă concepte, preced faptele, sunt surse de erori constructive sau intuiții speculative în om.

7.Natura este o încremenire în devenire perenă, ceea ce a încercat Dumnezeu să facă din mișcarea materiei în om, încremenire a adevărului în moarte, sublim imanent ființelor nonumane.

8.Sănătatea – boală ascunsă lăuntric ce așteaptă cuminte, uneori o viață întreagă, să răbufnească în exterior – este un vis morbid uitat când lumina așterne polen pe pleoape, își face din timp un chiriaș și din virtute principiu moral.

9.Amintirea poate fi un film proiectat pe un ecran cu scene din viața noastră care rulează când evadăm în trecut imaginându-l, sau poate fi o lacră în care este îngropată amnezia sub un gând grui.

10.Unii oameni își lasă viața agățată de o obsesivă idee-om, se înfășoară în moarte ca într-un sicriu de sticlă, îngropați iremediabil în abisuri cu euri pervertite.