Nu suntem singuri


În momentele de liniște, când reflectăm la o problemă avem senzația că suntem singuri. Prietenii nevăzuți ne sunt alături. În același oraș sau mai departe alți oameni au aceleași gânduri. În ultimul timp stărui pe ideea că prin gândurile noastre cele frumoase putem transforma idealurile în realități apropiate. Acum globalizarea determină o mai înaltă conștientizare a valorilor propriilor comunități umane.

Limba este cea mai de preț arhivă a unei națiuni; ea ne ajută la studiul și recunoașterea conștientă a vechimii și continuității noastre din vremuri imemorabile. Cu ocazia manifestărilor legate de Bucovina și Ștefan cel Mare și Sfânt, domnul prof. M.M. mi-a vorbit despre căutările sale. Domnia sa a găsit legături și sensuri românești pentru substantivul propriu Balaton. Astfel a găsit toponimul Bolătău în județul Bacău și a făcut legătura cu numele de valah sau balah, ajungând la înțelesul de lac sau tău al Valahilor pentru Bala-ton. Intrând pe acest fir am găsit legături mai vechi, care reconfirmă afirmații anterioare - când explicam că Valahia este anagrama Havilei. În sanscrită Bala înseamnă putere, iar în sumeriană-akadiană Bel înseamnă stăpân.

Pentru vechii indoeuropeni iubitori și închinători ai luminii Belenus era zeul luminii, iar de la el purtătorii de lumină au fost Baal, Bălai, Blanc (în franceză). Ca primă manifestare divină, lumina „prelinsă” printre norii de cenușă vulcanică și precipitații a fost poate asemănată cu un dragon sau balaur. O familie de termeni din grupul limbilor europene face legătura între locuitorii spațiului Carpato-Dunărean-Balcanic și evenimente foarte vechi. Erele glaciare, potopurile au măturat totul, izgonind viețuitoarele; poate nu întâmplător Balayer în franceză înseamnă a mătura, a izgoni. Forța bala din sanscrită a îmbrăcat formă distructivă în franceză, dar și de curățire; la noi prin bălai, Bălașa a însemnat ceea ce în Biblie apare ca un chip luminos, caracteristică după care este ales David ca rege al neamului său: „... Și el era cu păr bălai, cu ochi frumoși și fața frumoasă.” (Samuel I 16.12) În același timp, acest spațiu este leagănul neamului traco-geto-dac, care și-a găsit ecouri până și în Biblie, unde în afară de Havila ca țară primordială a lui Dumnezeu, apar Peleg (fiul lui Reu sau Ra, Re și al femeii a cărui nume îl poartă vârful Peleaga) și Tyras (adică Nistru - nepotul lui Noe). Avem exemple și în mitologia greacă: Pelagos, Pelasge – eroi legendari. De la urmele de dinozauri, adevărați balauri de acum șaptezeci de milioane de ani, când insula Hațeg era înconjurată de mare (în greacă azi mării i se spune pelagos, în amintirea vechilor pelasgi) și până la înălțarea din mare a munților Carpați (acum cincizeci de milioane de ani) timpul parcă a stat în loc.

Nicolae Densușianu găsește în folclor o sursă de informare despre cerbii uriași asemeni ursului de cavernă sau mamuților, a căror fosile descoperite în apropierea Tisei dovedesc vechimea acestor izvoare artistice. Toată zona din Alpi (unde se vorbește retoromana, apoi istroromâna ca relicvă a limbii românilor ce au stăpânit tot Istrul - fluviu cu chip de balaur ca și constelația dragonului, ca și steagul dacic) și până în inima Greciei este arealul de locuire al vlahilor. În Grecia localitatea Balaci se află aproximativ pe același meridian cu Balaci din jud. Teleorman, dar ea este legată și de alte toponime românești ca Balaciu, Balciu și Balcic din Cadrilater, alături de Balota, Bala, Băla și lacul Bâlea, Bâlta, Bâltanele, și multe altele.

Nu suntem singuri; gândurile noastre caută, creează și unesc aici pe pământ și în cer toți românii sau vlahii din acest spațiu și din cele patru zări; acum, când Mihai Eminescu este lângă noi, iar Ștefan cel Mare și Sfânt ne așteaptă la Putna (o adevărată Mecca a neamului românesc) nu-mi rămân de rostit decât versurile: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor!