Calea cea dreaptă a adevărului

Mai demult am semănat un grăunte prin cuvântul scris și iată că el a răsărit și rodește cu fiecare gând al celor care transformă cuvântul în vers de lumină pământeană. Cineva s-a întrebat dacă există legătură între expresiile „la stânga” și „la dreapta” din română și cele din engleză „ left-right” și ”to be right=a avea dreptate”. Alcineva merge mai departe și leagă rațiunea de brațul drept, și brațul stâng de scutul care apără inima, partea subiectivă a lucrurilor. Deja „right” (drept din engleză) deschisese o poartă, dar trebuia să mă las purtată de timp. Uluitor cât de apropiată devine Suedia de India prin termenii ce desemnează conceptul „drept, adevărat”! Termenul DR-eap-Ta, prin consoanele pe care le conține, devine punctul fonetic de plecare spre două direții principale: DR și RT; filozofic este ca și cum am citi de la stânga la dreapta și invers. În sanskrită DRS este rădăcina verbului a vedea, iar DARSANA este procesul vederii și DRASTA=viziunea. DRA înseamnă a alerga, a se îndrepta, DRU=a curge, iar DRP= a se înfuria, a lua cu asalt. Cea mai scurtă cale între două puncte, om și cunoștere, lumină și obiectul luminat este linia dreaptă. Înversul unei acțiuni directe, drepte, este una ezitantă, stângace. Pentru hinduși la originea universului este energia. SAT este mai subtilă decât energia, este esența care are două aspecte: RTA și SATYA. RTA este aspectul absolut sau cosmic, dincolo de energie și schimbare, acea stare care în limbile europene ar fi putut sta la baza formării termenului de rigid și rigoare. RTA, Rutham, Rita înseamnă RECTitude, droiture, vérité (în franceză), adică spirit de dreptate, adevăr, justiție. Este armonia între gândire, vorbire și acțiune. Lingviști francezi spun că RTA este conform termenului englez RIGHT (drept) și al celui latin RITUS (obicei religios, rit). Adevăratul înțeles al RIT-ului îl găsim în limba suedeză, unde RITAR, RITA înseamnă a desena. Trasarea unor semne prin scris sau prin gesturi a stat la baza ritualului și reprezintă acel grupaj de acțiuni menite să deschidă sau să mențină legătura dintre om și divinitate, acea cale dreaptă (RÄT=drept, RÄTAR=a îndrepta în suedeză). Ritualul este însoțit de jertfe și rugăciuni pentru a îndrepta greșelile individuale sau colective care-l pot mânia pe Dumnezeu. Tot în suedeză prin DRAR=a trage, a remorca și DRARFRAM= a scoate la iveală, ne apropiem de rădăcina DR din sanskrită care prin a Driyta, a Dtra înseamna a vedea cu atenție, sau cum am spune noi „a vedea drept”.
Dreptatea este setea de a face cunoscut adevărul, acel absolut RTA, iar asta implică o „vedere” clară a minții (DRASTA în sanskrită), adică RAÞiunea, alegerea unei căi, rute, asemeni unei curgeri (DRU=a curge în sanscrită apropiat de termenul drum) pe care să meargă aspirantul pentru a „asalta” citadela adevărului.
Fizic, cel ce și-a apărat familia și țara a RIDicat cu toată RIGoarea brațul drept și a apărat cu scutul sanctuarul iubirii, devotamentului și credinței, devenind un scut viu. Poate de aceea stânga, mai șovăielnică, mai stângace, se apropie de sensul SATYA (opus RT-ei, și care este partea relativă a creației ce poate fi percepută prin simțuri, și în care se produc schimbări), acel adevăr subiectiv. În politică cei de stânga sunt mai apropiați de nevoile oamenilor de rând și poate de aceea în greacă ARISTERA=stânga are aceeași rădăcină cu ARISTA=splendid, excelent, foarte bun, ARISTOKRATES și ARISTOS=cel mai bun. Astfel noblețea care vine din inimă este cel mai prețios lucru, dar și în continuă schimbare spre rău sau spre bine, după cât de mare este iubirea care te conduce pe calea cea dreaptă a adevărului.