Ce caut eu aici?

Sunt al nouălea chemat
la praznicul de taină,
(„de trei ori Sânta Treime…”
gândesc cu voce tare).

Cât mister să fie
în ăst cerc strâmb,
aplecat acum,
caraghios
peste umărul meu,
să-ncapă (înghesuit,)
în dreptunghiul de aur
a mesei sfinte?
mă-ntreb în gând,
înfășurând de zor,
panglica prăfuită
a singurei poteci,
pe mosorul împietrit
al patimilor
înveșmântate cu trupul meu.

- acum știi de ce drumul
se prelinge pin uriașa crăpătură
a călcâiului meu?!

nimeni nu-mi răspunde
și sângele ia forma bolovanilor
care se deschid când și când,
la câte un cântat
al cocoșului rătăcit,
eliberând câteva picături
din vinul cel greu…

Dar fruntea,
dar fruntea de ce mi-e-nsângerată oare?
- ehei, perle ale caznei,
prefăcute-n rubine ale durerii –
Ce caut eu aici?

Totul să fie oare, legat
de cele patru litere amare
sfâșiate una câte una
de timpul vrăbiilor?

nu, nu-mi amintesc
să fi vândut vreodată…

Pașii mei însângerați
vor fi început să pregete,
ocolind cu grijă
greieri adormiți printre firele arcuite de iarbă,
pești rătăciți sub negri bolovani,
îngeri îmbătrâniți la datorie,
bobițe fosforescente de rouă;
mai rari,
mai grei,
mai confuzi
par acum;

mișcarea lor încremeni
undeva,
între mărul lui Adam,
incisivi și buzele strivite
de copita bătrânului inorog;

Nu, nu mai pot continua;
timpul din mine
e gâtuit
de lungile brațe ale tăcerii,
iar degetele,
degetele mi-au înghețat
pe lumina șerpuitoare
a celor câțiva arginți
blestemați…

Oh, Doamne, ce caut eu aici?
……………………………