agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-23 | |
Într-o zi, Vasilică ieși să se plimbe prin oraș. Avea nevoie de puțin aer curat, de natură, de liniște... Așa că plecă spre cel mai apropiat parc...
În timp ce aștepta autobuzul însă, ceva ciudat se întâmplă. Unul din oamenii care așteptau lângă el în stație, trase un parț! Vasilică se gândi că i se păru, dar un al doilea pârț, și mai puternic, se simți! "WTF?!?" își spuse Vasilică... Binevoitor și înțelegător din fire, Vasilică se gândi că na, are omul o problemă, s-a scăpat... Când, un al treilea pârț, și mai mirositor, își făcu în mod inevitabil apariția! Încercând să își dea seama de ce acel om trage pârțuri în stația de autobuz, ceea ce constată îl șocă: omului îi făcea plăcere să tragă pârțuri! Râdea, se simțea bine făcând asta! Nu trecu mult și un alt om i se alătură, trăgând și el un pârț urât mirositor... Câțiva oameni se îndepărtară, nesuportând mirosul, dar alți câțiva li se alăturară respectivilor în demersul lor ciudat... Le plăcea! Trăgeau pârțuri și le plăcea să le miroasă! Râdeau, se simțeau bine trăgând pârțuri! Câțiva oameni începură să îi critice, "ce faceți domne, trageți pârțuri în nasul nostru? Ați înnebunit?" Dar Vasilică nu era de acord că ei innebuniseră. Vasilică înțelegea faptul că oamenii respectivi se simt bine trăgând pârțuri. Așa cum el se simțea bine citind o carte de exemplu. Ceea ce i se părea nașpa însă, era faptul că pentru a-și satisface o plăcere, ei făceau rău celor din jur. Pentru că respectivii nu stăteau să se gândească la cei din jur, pentru ei nu conta decât ca ei să își satisfacă acea plăcere devenită deja dependență. Pârrrrțțț, mai ieși unul... Și ce miros insuportabil... Unora le plăcea să tragă pârțuri. Alții nu suportau să miroasă pârțurile acestora, le făcea rău, și totuși ei trebuiau să trăiască împreună, în aceeași stație de autobuz, în același parc, în același club... și peste tot se găseau o grămadă de oameni care să tragă pârțuri în nasul celor ce nu suportau asta... "Un popor de bășinoși" își spuse Vasilică neștiind unde să se ascundă de pârțurile lor... Cu toate astea, pentru că Vasilică era mai inteligent și îi păsa și de cei din jur, se gândea totuși și la ei. Se gândea că na, te simți bine trăgând pârțuri, e ok, dar dacă vrei să faci asta, poți să tragi când nu e nimeni care să aibă de suferit de pe urma pârțului tău. Poți să tragi pârțuri în locuri special amenajate, sau la tine acasă. "Umple-ți toată casa cu miros îmbătător de pârț dacă asta vrei", își spunea el,"dar nu fi la fel ca cei care trag cu nerușinare pârțuri în nasul oamenilor". Pentru ca lor nu le pasă de ceilalți atunci când își aprind țigara. Pardon, "când trag pârțul" am vrut să zic...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate