Wittgenstein și Sarmisegetuza

Nu există nici o legatură, poate doar în mintea mea, între cele două cuvinte. Dar limbajul este o relație inclusiv reflexivă și dacă într-o minte a unui om se crează o punte, cu o semnificație, între un filozof și o cetate dacică, atunci mie de acum încolo Cetățile dacice îmi vor aminti, îmi vor comunica, despre lectura filozofiei lui Witt.

Toamna în munții Orăștiei pe un cer dureros de albastru recomand nu știu cui, în sensul cel mai urgent posibil, urcarea munților pe drumurile pe care au cărat dacii blocurile de piatră spre a le așeza în ziduri. Este incredibil pentru mine că mi-au trebuit cinci decenii de pregătire pentru a pelerina acești munți. Incredibil poate fi citit ca rușinos.

Ce eroare în modul de predare al logicii matematice. Intră profesorul, spune bună ziua, ia creta și începe să scrie: p sau q se notează cu p v q și înseamnă că propoziția (p v q) este adevărată dacă una din părțile ei este adevărată, sau p sau q. Gata cu aderența elevului, s-a dus posibilitatea lui de a gândi despre logică. Dacă ar fi început profesorul sa spună înainte, de ce a fost nevoie de logică în știință, cum au dezvoltat Frege, Russel și Wittgenstein ideile logicii și de ce a fost nevoie de asta, un număr diferit de zero și suficient de mare de copii ar fi ciulit urechea. Nu-i târziu, pentru că lumea este mereu la început.

Un concediu târziu, în care seara mă delectez citind filozofie, în camera unui hotel din Geoagiu- băi, iar ziua explorez pădurile de la Costești și Blidaru și privesc valea Mureșului de pe creste, cum a privit-o însuși Burebista, îmi rămâne pe veci ca o dulce amintire. Numele Văii Orașului, cum i se spune râului vijelios ce se strecoară printre munți, nu vine de la nici un oraș și nimeni nu știe de unde vin toate numele legate de Oraș, Orăștioare și Orăștie. Dar ele ascund ceva, o mare și importantă taină.

Dacă Wittgenstein este contradictoriu de la un capăt la altul al vieții și al operei, de la o frază la alta a sa, sau de la o idee la alta, este ca o gaură dată de un burghiu al omenirii în neantul ce o înconjoară. E un merit ce încă nu iese cu totul la iveală. Cred că nu este corect ca filozoful să fie privit ca și o expresie matematică în care doi termeni ai unei sume, unul negativ și unul pozitiv, ambii gigantici, duc în final la un rezultat nul.

La cetatea Costești am avut o mare uimire. În centrul cetății, lângă locuința cu treaptă monumentală, am descoperit o tufă de roiniță. Am convingerea totală asupra faptului că acea tufă a venit din aproape în aproape, două mii de ani, de când dacii prindeau roiurile de albine, cele de pe Columna traiană. Va zice cineva că este imposibil. Să fie așa, dar îl voi întreba atunci: toate păpădiile și milioanele de specii de plante cum s-au perindat prin timp. În nici un caz ascunzându-se pe lună. Bujorii sălbatici de la Zau de câmpie, celebrii în lumea botaniștilor, originari din stepele îndepărtate ale Asiei, trăiesc pe un sfert de hectar și numai acolo, de 12.000 de ani. Roinița de la Costești m-a făcut să mă simt un important arheolog.

Ar trebui dată o lege prin care să se interzică folosirea propozițiilor lui Wittgenstein ca aforisme precise, atrăgătoare și cu tâlc. Nimic mai dăunător și mai fals. Cum chiar privirea simplă, asupra unor idei disparate, nu este prea departe de aceasta. Este paradoxul neînțelegerii operei filozofului.

Copacii din pădurile dacilor au rămas fără pământ în jurul rădăcinilor. Ca să nu moară au inventat scoarța peste rădăcini. E un spectacol parcă fantastic, copacii cu două coroane, una urcând în frunze iar cealaltă căzând printre pietre. Cred că frumusețea rădăcinilor este superioară frumuseții ramurilor.

Pentru că am propus legea antiaforismelor nu se cade să citez vreo afirmație uimitoare lăsată de Wittgenstein. Ca si cum m-aș minuna de frumusețea extraordinară a unui ciob găsit de arheologi.

Scrierea de pe indicatorele de circulație a numelui Sarmisegetuza prin folosirea lui s, adică Sarmisegetusa, este fără acoperire. Renunțarea la particula za, și la z-ul dacic, este o nemeritată faptă a prezentului pentru cei din vechime. Mai ales că vestigiile de acolo au valorea unor reale piramide.

Am venit de acolo cu gândul că Mecca noastră există, dar doarme prin păduri, neștiută.