agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2110 .



,,De ce nu veniți să urnim Nordul...?\'\'
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elena din troia ]

2007-12-27  |     | 







Ion Bogdan (Spatiu posibil, Ed. Dacia, 2002) aduce o poezie a formelor perfecte în confruntare cu ele însele: „rotindu-se/ sferele capătă/ sens de miraj”. Miracolele capătă patina familiarității într-o poezie etern surprinsă, mereu uimită, perpetuu extaziată: „și se aude/ izbucnind acest răsărit/ prelung ca un strigăt/ de cerb solar în albul zărilor// chemând”. Zonele eterate ale marilor limpidități sunt spațiul revelațiilor de zi cu zi dintr-o poezie a uimirii: „într-aripat albastru pe culmile nordului/ unde atât de limpezi sunt zeii”. Natura este și ea subțiată și suferă alchimia marilor sublimări: „arborii primesc fluiditatea vântului”. Marile reliefuri intră în drama unei naturi în prefacere, în transformare lăuntrică: „vreau/ să nu mai aud munții/ cum își rup rădăcinile”. Solidaritatea e ruptă, intimitatea spartă, peste întinderi domnește o unică instanță regală: „vastă înduplecare-i singurătatea/ cuie de argint o țintuie în pereții albastrului”. Încercările existenței nu sînt însoțite de mișcări de solidarizare, hopurile sunt trecute cu înverșunare singuratică: „? de ce nu veniti să urnim nordul...?” Surpriză, dedesubt se învălmășesc bogății neașteptate, omul rămâne să culeagă roadele pământului abundente: „în tainițele lumii/ strugurii mustesc/ și în nopți târzii/ desculț/ prin colb lunar/ vin Frumușelele/ Să-ți rostuiască hora/ Și menirea”. Ordinea micro- și macroscopică se învălmășesc într-o unică dimensiune în care negurile coexistă fără diferențe, dramele sunt solubile și tensiunile rezolvate: „și poate soarele nu e decât un uriaș paing/ cu fără de număr fire nevăzute târându-ne/ cu el prin vămile pământului cel de/ toate zilele”. Revelațiile sunt protejate si născute de anotimpul nopții: „astă-noapte n-a fost noapte/ a fost jumătate moarte”. Poetul are răgazul să descifreze geometria celestă și să se extazieze de incalculabilele miracole astronomice: „și steaua polară/ ireproșabil/ ținând în unghi/ pământul”. Sonoritățile sunt aprofundate până dincolo de ele: „Și-i țipăt liniștea cea mare”. Vine, însă, și o etapă a asediului, când „stelele aiurează asemeni unor gloanțe oarbe”, iar „viata nu mai poate începe astăzi decât/ atârnată de limba unui ceas de sânge imens”. Timpul obosește și sfârșește într-un impas mărunt: „am aprins o lumânare la căpătâiul acestui secol/ el se mai zbate încă în propria sa moarte ca într-o/ scoică”. Al. Piru lăuda „sinceritățile de litanie” ale versului, iar Alexandru Spânu „ethosul vizionar si uman”.

[articol publicat în revista Poezia, Primăvara, an IX, nr.1(23), Iași, 2003]

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!