Iliada , opera atribuită grecului Homer, debutează cu zguduitoarea dilemă a alegerii între frumusețe și înțelepciune. După câte se pare, grecii știau că amândouă nu pot coexista în același timp și în același topos. Zgârciții de zei geneticieni nu irosesc două capcane chromo-somale acolo unde una singură poate genera mai multe pagini de mitologie. Paris alege și el frumusețea în detrimentul înțelepciunii. Dacă înțelepciunii i-ar fi fost dat să aleagă intre frumusețe si Paris, tot nu s-ar fi îndurat ca, printr-o alegere mai bună, să priveze de o capodoperă Istoria Literaturii. Calculul făcut de precedentul onomastic al capitalei Franței e așadar acceptabil dar îi aduce mânia Junonei, soția lui Zeus. Paris desemnează pe Venus ca fiind cea mai frumoasă și este livrat drept recompensă Elenei, cea suferindă de căsătorie cu un alt personaj, într-o discreție fără simptome. Eroii se cunosc, se plac ,adulterul planează la joasă altitudine, dar totul e bine când se sfârșește cu bine. Elena din Troia este declarată divorțată de însăși Junona și iese cu reputația intactă din mariaj. Dar războiul devine inevitabil. Oamenii nu au acceptat niciodată cu inima ușoară planurile "dumne-zeiești" și tocmai această frondă este calea prin care sunt păcăliți să împlinească istoria. Adulterul legalizat atrage frustrarea secretă a multor războinici notorii pe insule, Ahile, Ulise, Ajax dar și dorința de răzbunare a soțului-rege Menelau cel cu fruntea rămasă celebră in istorie mai curând pentru coarne decât pentru coroană. Cetatea Troiei intră sub un asediu absolut ineficient al celebrilor strategi timp de nouă ani.Zeii sunt puși la muncă poetică de către Homer,dar se conformează cam fără tragere de inimă astfel încât asediatorilor asistați de divinități nu le reușesc decât eșecurile.
Ahile cel invulnerabil avea totuși prin genetica zămislirii literare unele vulnerabilități de domeniul ortopediei. Lucrul nu a putut fi ascuns prea multă vreme și Ahile este săgetat în călcâi de către Paris. În virtutea legii compensației acesta este și el rănit de o altă săgeată. Oare în greacă substantivul o fi tot feminin? Durerea îl lecuiește de iubirea pentru Elena și Paris cerșește ajutorul unei foste amante - categorie superioara instituției nevestei, unei zâne deci. Neconsolata Elena se căsătorește legitim (morală triumfa până la urmă) cu însuși cumnatul ei Deifob, fiul lui Priam . Aici profeția vizionarului Homer a nimerit la doar doua litere de patologia care a pigmentat cateva milenii mai târziu viata secretă a regelui românilor Carol al II-lea. O carte devenită Best-Seller despre sex și război după o verificată rețetă hollywoodiană .

Odiseea, este opera atribuită deasemenea orbului Homer. Ironia destinului a făcut ca sursa atâtor modele filosofice,etice,istorice,mitologice,poetice, să rămână incertă.
Capodopera a fost de-a lungul timpului sursă de inspirație pentru multe opere literare, printre cele mai cunoscute fiind capodopera lui James Joyce, “Ulyses”. Cărțile seamănă vag până la indescifrabil în conținutul lor sexual, morala fiind tocmai plecarea de acasă într-o zi a eroilor dar și reîntoarcerea lor într-o seară nu musai din același registru temporal.
În opera greacă, Ulise – Odiseu este urmărit în peregrinările sale către Ithaca natală unde îl așteptau Penelopa - o soție castă și o liotă de pețitori. Ultimii îi întăreau Penelopei încrederea în soliditatea castității personale prin stimulente care au viciat definitiv echilibrul lumilor moderne: alcool, excese alimentare, promisiuni de căsătorie, amenințări devastatoare cu căsătoria. Inocența mimată a grecilor nu scade cu nimic valoarea literară a Odiseei.
Ulise, deghizat în cerșetor, intră în cetatea Troia și descoperă secretele care permiteau asediaților troieni să reziste atacurilor nesfârșite ale aheilor. La întoarcere, cunoscând detaliile construcției cetății, Ulise concepe planul care va duce la cucerirea ei. Un uriaș cal de lemn a fost părăsit în fața porților cetății concomitent cu o retragere simulată iar troienii au primit darul fără să știe că înăuntrul său se aflau cei mai buni luptători inamici.
De atunci,darurile asediatorilor sunt cântărite cu scrupulozitate. Partea asediată se asigură ca valoarea darului să depășească riscul dar și tentația. Circumspecția nu a diminuat numărul credulilor și nici pe acela al victimelor. E dovada că oamenii nu învață nici din istorie și nici din mitologie decât atât cât le e necesar să repete cu variante eroarea inițială.
Ulise-Odiseu se întoarce spre casă, calea lui fiind nebănuit de sinuoasă în timp și spațiu. Îndrăznesc să presupun că există posibilitatea ca multe din profețiile lui Murphy să fi fost inspirate din destinul ghinionist al personajului homeric.
Ulise rătăcește ani în șir prin Arhipelagul Grecesc, la o aruncătură de băț de casă, ingenuitatea sa nefiind cu nimic mai puțin eroică decât cea a lui Don Quijote de mai târziu. Poposește fără o grabă prea evidentă când pe o insulă,când pe alta, furând pe ici, seducând pe colo ori căzând victima seducției pe dincolo. E întovărășit de oameni de nădejde împreună cu care jefuiește cu vitejie insula bieților ciconi. Ajuns pe insula lui Polifem - ciclopul îi scoate acestuia și ultimul ochi valid: singurul. Bine ambalat artistic organul s-a conservat în istorie unde a și supraviețuit pâna în zilele noastre în dubla sa ipostază de ochi ciclopic funcțional dar și de ochi scos.
Pe pe insula Eolia ,Ulise primește pentru corabia sa un sistem de propulsie revoluționar, ceva apropiat de teleportare ,nefiind însă aceasta.
Pe insula vrăjitoarei Circe mai benchetuieste vreme de mai bine de un an în așteptarea marilor secrete despre viitor, despre cum se mimează imunitatea la sirene fără să recunoști public că ești amorezat de mai multe femei în același timp. Prins între monstrul Scilei necesității de a se reîntoarce și cel al Caribdei nevoii de a mai copilări puțin, Ulise reușește să împlinească blestemul ambelor extreme, mai zăbovește cu frumoasa Calypso vreo șapte ani și are timp să se mai întoarcă și acasă devreme. Acolo comite nenumărate crime printre pețitori și salvează onoarea Penelopei, îndepărtând atât tentațiile cât și atentatorii.
O poveste violentă, sângeroasă, cum numai la televiziunile comerciale poți vedea.Cât despre citit, "nil nisi bene"!