Eu nu sunt urmașul lui Adam

„Domnul Dumnezeu, a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări, suflare de viață, și omul s-a făcut, astfel, un suflet viu”. L-a dus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească. Văzând că omul este singur, Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”. În timp ce omul dormea, Dumnezeu i-a luat o coastă din care a făcut o femeie. Primi oameni pe Pământ, făcuți de Dumnezeu, după chipul și asemănarea lui, au fost un bărbat și o femeie, Adam și Eva, care au format o familie. Cum umblau ei prin grădina Edenului, dezbrăcați și un se jenau, șarpele a ademenit-o pe Eva cu vorbe mieroase, făcând-o să mănânce din fructul interzis. Oare pe vremea aceea toate animalele vorbeau, în ce limbă conversau? În ce limbă a vorbit șarpele cu Eva?
Din dragostea lui Adam cu Eva, s-au născut mai mulți copii. Primul copil născut de o femeie, pe pământ, a fost Cain, al doilea copil a fost Abel. Mult mai târziu a fost născut Set, dar mă opresc asupra primilor doi. Anii treceau, copiii creșteau, când au ajuns la maturitate, Cain s-a făcut plugar, iar Abel s-a făcut cioban. După o perioadă de timp, au adus jertfe lui Dumnezeu. Cain, mâncare din roadele pământului, Abel, mâncare din oile lui. Dumnezeu a privit cu plăcere spre jertfa lui Abel, dar spre jertfa lui Cain, n-a privit cu plăcere. Într-o zi, când erau la câmp, Cain l-a omorât pe Abel. Dumnezeu, văzând această faptă, l-a blestemat.
Până aici este o poveste interesantă, cu un șarpe care vorbește și o ispitește pe Eva să mănânce din fructul interzis, cu dragoste, prima pereche de îndrăgostiți de pe pământ, cu primul copil născut de o femeie pe pământ, cu crimă, prima crimă de pe pământ. Citesc mai departe, în Biblie – „Cain s-a împreunat cu nevasta sa, ea a rămas însărcinată și a născut pe Enoh”. Hei, hei ce se-ntâmplă? Nu-mi mai place. De unde și-a luat, Cain, nevastă dacă pe pământ nu erau decât trei oameni, Adam, Eva și el, Cain? Încep să-mi pun întrebări, încep să gândesc dincolo de ceea ce scrie în Biblie.
Eu nu sunt urmașul lui Adam. Nu știu cine este tatăl meu, tatăl omenirii, poate cândva voi afla, când voi afla vă voi spune, dar știu cine este mama mea, mama noastră, a oamenilor, cea care ne ajută, ne hrănește și ne ocrotește. Mama noastră este planeta albastră-Terra. Hai să ne gândim la mișcarea de rotație și la cea de revoluție, mama ne ține strâns la piept, să nu ne răspândim în univers. Nimic nu ne vine de pe altă planetă. Dacă mă gândesc mai bine, constat că tot ce există pe această planetă este pus în slujba oamenilor, a plantelor și a animalelor. Este un echilibru perfect, planeta produce iar noi consumăm. Dacă n-ar fi așa, s-ar produce un dezechilibru și s-ar produce catastrofe inimaginabile. Mama veghează ca echilibrul să se mențină. Dragostea ei pentru noi este atât de mare, că ne ține aproape și când trecem dincolo.
Terra, planeta albastră,
leagănul iubirilor noastre,
ne este sabie, scut și mormânt.

15. 09. 2008. Alex Vâlcu