Dumitru Augustin Doman ne prezintă, cu-n zâmbet hâtru-n colțul gurii, lângă pipă, o carte despre moarte; și nu e prima pe-această temă, recidivează după volumul „Meseria de a muri”, apărut în 2001.
Dar „Moartea noastră cea de toate zilele”* e scrisă, contrar așteptărilor, cu veselie și seninătate, cu umor și ironia caracteristică lui Dumitru Augustin Doman: „Patriotism? întreabă prietenul tău Teofil. Dacă mergi la înmormântarea țării tale, dacă o accepți și dacă te porți firesc și în asemenea clipe, înseamnă că ești patriot.”
Volumul e alcătuit din „bucățele”, ca niște hârtiuțe-maculator trecute „pe curat”: tablete, eseuri, uneori poeme în proză - toate de dimensiuni reduse -, confesiuni, observații și aforisme, un jurnal de aforisme. „Nostalgia? Este dorul de moartea de dinainte de viață.” Între ele, dozate atent, sunt inserate citate care punctează și dovedesc că autorul este un cititor rafinat. „Moarte second hand: «ușor e să mori în numele altuia.» (Virgil Mazilescu).”
Sunt flash-uri pe care pe cititorul e tentat să le recompună aleatoriu, cum ar așeza piesele unui joc de puzzle din care, la final, oricum le-ai pune, apare aceeași imagine, aceeași carte. „Moartea noastră…” suscită interesul, se citește cu plăcere, ușor, fără a fi o lectură ușurică; e o carte de re-citire, de meditare, cu avantajul că poate fi începută de oriunde și terminată oriunde.
Moartea, eroina principală, apare în numeroase înfățișări și-i e alături autorului, care o contemplă sistematic, în fiece zi, peste tot. „Ne iubeam în camera înaltă și luminoasă. Alene ne mângâiam și ne iubeam în trei: noi doi și moartea. Până când moartea ne va despărți? Nu, până când moartea ne va uni pe veci. În amiaza de august, în camera înaltă și orbitor de luminoasă, ne iubeam în trei: noi doi și moartea.”
Dar nu este pierzare, exitus, ci reprezintă cele două capete ale vieții, este arcana 13 din tarot, simbolizând ruperea de trecut și începerea unui ciclu nou. „Nostalgia? Este dorul de moartea de dinainte de viață.”
„Moartea noastră…” are pe copertă un verde luxuriant, de viață, iar volumul este o pledoarie pentru a ne face răstimpul între două morți mai frumos.

* Dumitru Augustin Doman - „Moartea noastră cea de toate zilele”, Editura Timpul, Iași, 2008