agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-16 | |
1.Sunt oameni care judecă cu sufletul și gândesc cu inima ; sunt oameni care judecă și gândesc prin instincte necoercitive ; sunt oameni care judecă și gândesc cu mintea altora și sunt oameni care nu judecă și nu gândesc, se mișcă rostogolindu-se aleator prin conturul rotund al unui zero în interiorul căruia își creează propriul cer și pământ.Toți sunt oameni înghesuiți în ei sub pielea care ascunde sufletul, inima și gândirea.
2.Luciditatea deschide răni spirituale cicatrizate de nonrațiune, purifică durerea devenită esență a lacrimilor prelinse din ochiul rațiunii care vrea să cuprindă tot din revelația luminii ce ascunde logosul prin ispita vederii ; doar în întunericul ființei poți transfigura fotonii ca monade împrăștiate haotic, ce includ esența cunoașterii. 3.Dansul – mișcarea în armonia sunetelor – metafizică a muzicii explicată prin subordonarea mișcării eufoniei melodice – poem realizat în ritm mistic. 4.Călătoriile subordonează timpul spațiului umplut cu frumuseți panteiste compuse din priveliști în mișcare care transfigurează natura. 5.Ordonare a concepțiilor în structuri de gânduri, cugetarea evoluează din interiorizarea sinelui prin explicarea realității prin judecăți și raționamente organizate cerebral. 6.M-aș retrage pe o insulă pustie ca o sublimare a societății cu dogme create să fie respectate pentru un singur om : eu. 7.Mecanisme ale principiilor aplicate societății, metodele desăvârșesc acțiunile prin organizarea lor în reguli. 8.Surâs al inteligenței joviale împărțită printre convivi, anecdota răstoarnă bârfa într-un proverb înfățișat caricatural. 9.Ingratitudine – să mulțumești pentru binele făcut printr-o atitudine onctuoasă față de cel care l-a săvârșit, și apoi să-l denigrezi în fața cercului de prieteni, nerecunoscând adevărul nici față de forul intim –conștiința - , că prin serviciul primit ți-a crescut invidia de a nu te putea ridica la același rang de mărinimie. 10.Criticul nu pătrunde niciodată în atmosfera cărții, nu se lasă fermecat de estetica romanului, tocmai dintr-o necesitate a obiectivării.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate