N-am înțeles niciodată de ce s-a pus aniversarea zilelor îndrăgostiților chiar în luna friguroasă a lui februar. Poate datorită unei nevoi de îmbrățișare, de strângere în mijlocul gerului. Eu nu am suportat niciodată frigul, a fost încercarea cea mai grea prin care mi-a fost dat să trec. De câte ori mă gândesc la frig, îmi vin în minte cântecele corale de pe vremea dinainte de infuzia cu democrație. Dar nu numai cântecele corale, cuvântările, aplauzele, sălile pline până la refuz care ovaționau cuvântările pline de înflăcărare ale conducătorului iubit. Sălile pline care nu le mai pot vedea astăzi la teatru, nici la operă și-mi spun că tot gerul e de vină. Înghețul prin suflete, buzunare și comoditatea sau resemnarea în fața televizorului. Cei mai mulți au îmbrățișat programele tv ca o fereastră unică de ieșire din banalitatea unui trai domestic fără perspective. Să vezi cât suflet pun, prea mulți totuși, telespectatorii, la niște filme sau emisiuni de doi bani e un chin! Câte lacrimi varsă lumea inutil și câtă empatie cu regia de prost gust a unor spectacole grotești! Ce permutare de interes pe câțiva centimetri pătrați de sticlă a celor ce nu realizează că lângă ei viața e mai intensă, mai rugătoare de a fi trăită! La fel stau lucrurile cu Sfântul Valentin americanizat „Valentine’s day” și Dragobetele, parcă e nevoie să-ți spună cineva când să-ți concentrezi sentimentele asupra persoanei iubite. Doar două zile ne iubim, restul... pumni și stele verzi, îndemnuri, dorințe pline de afecțiune „să te calce tramvaiul! Du-te-n măta, să te ia dracu, crezi că mă impresionezi!?” Aveam doi vecini îndrăgostiți foc, plângeau la telenovele de ziceam că se rupe lumea și a doua zi ea umbla cu "ochelari de soare", după o noapte de dragoste.
Dacă n-ar fi cele două zile cu pecetea atracției, cu siguranță am uita de iubire?! Pe undeva, limitarea dragostei la o aniversare de două zile e tot un program ieftin. Doar de Paști și Crăciun împărțim daruri, doar de Sfântul Valentin și Dragobete devenim sensibili, împărțim inima cu persoanele dragi? Protestez și declar Anul Dragostei 2009! Și toți anii de acum înainte, iubire fără limite, fără aniversări! Așa iubesc eu, fără îndemnuri la fericire. Cât timp găsesc naturalețe, diferențe cât mai mici între cum arată și ce gândesc femeile, nu mă pot abține. Bineînțeles, îmi plac cele ce au trecut prin sălile de teatru, operă, expoziții, fitness cu rost. Îmi place să admir și să mă bucur de armonia dintre trup și spirit, să întâlnesc femei care nu-și neglijează aspectul interior și nici cel exterior. Și ce e așa greu, până la urmă, după o lectură inteligentă, o piesă de teatru, un film bun sau un concert, trei-patru zile de sală, de mișcare pe săptămână? Îmi place videoclipul cu Beyonce, cele trei grații, întrerup aici firul stărilor emotive, să-l vizionez, restul ce dă zodia Leului în conjuncție cu plăcerea de a gusta viața.