1.Omul mic posedă un adevăr mai slab decât eroarea unui om mare.

2.Cinstea e o virtute în curs de dispariție din cauza societății care cultivă atingerea scopurilor prin orice mijloace, de cele mai multe ori necinstite.

3.Omul e o fracție subunitară : numărătorul reprezintă valorile intrinseci, virtuțile și calitățile însumate, numitorul reprezintă negativitatea din om ; omul e nul când numitorul reprezintă veșnicia (infinitul) morții.

4.Metafizica este sistemul filozofic-religios care studiază extraviața sau nonmoartea, dizolvând realitatea în transcendent și gândirea în principii esoterice.

5.Oamenii care cred în antiteza lui Dumnezeu, își lasă eul absorbit de un eu străin, hibrid, un “antieu” care modifică negativ personalitatea prin concepția : “nimic nu este interzis” – apologia imoralității.

6.Consecvența în gândire – respect față de sine, inconsecvența – labilitate psihică crescând din haosul vieții cotidiene.

7.Sensibilități evoluând în imaginații neconstrânse de conștiință, fanteziile dau un adevăr precar iluziilor prin pictarea viitorului de către un pictor străin : interludiul dorinței.

8.Femeia are o singură spaimă : pierderea frumuseții – panaceu sufletesc prin care se joacă cu “bolile” bărbatului : sentimentul de dominare, de “domesticire” a langoarei “sălbaticului” din privirea unei femei. Bărbatul este construit din spaime care îl fac puternic și din dorințe sexuale care îl slăbesc.

9.Adolescența este categoria de vârstă cea mai periculoasă, intervalul de timp în care se intersectează toate influențele, efervescențele, elucubrațiile, dorințele și visele pubere într-o conștiință interogativă, deschisă și neapărată de ipohondriile sinelui.

10.Dacă n-ar exista uitare, dacă omul nu ar uita nimic, dacă la nivel cerebral memoria lui s-ar asemăna memoriei unui calculator, atunci omul ar deveni propria lui istorie.