Legătura între Pesah și Paște


Cum să găsim o punte între semnificația sărbătorii ebraice Pesah și cea creștină de Paște?
Pesah înseamnă trecere și semnifică în tradiția ebraică eliberarea evreilor din robia egipteană, trecerea lor la alte valori date de condiția libertății. Asocierea acestei sărbători cu o formă a religiozității cosmice (sărbătoarea pastorală a primăverii) adaptată unui eveniment istoric, practică de interpretare folosită de monoteismul iahvist, cum remarca Mircea Eliade în „Istoria credințelor și ideilor religioase”, nu duce la o diminuare de mister, de efort recuperator al unei transformări. Tendința evreilor de a lega evenimentele, instituțiile societății de manifestări, respectiv modele supranaturale reprezintă o încercare de intrare în ordinea cosmică, în legalitatea dată de Creator. Cu alte cuvinte, lumea nu este altceva decât o transpunere a modelelor primordiale în formele fundamentale ale organizării sociale. Restaurarea condiției umane în ritmurile cosmice după modele arhetipale nu este specifică doar evreilor, în toată lumea antică, de la babilonieni, egipteni și până la greci asemenea interpretări sunt arhicunoscute. În multe din miturile și ceremoniile rituale exista posibilitatea de refacere a lumii după arhetipul dat de „prima dată”. Specific evreilor este sincretismul religios și adaptarea lui la evenimentele istoriei, sacralizarea istoriei. Toate întâmplările capătă valențe sacre, devin un semn prin care divinitatea comunică cu poporul ales. Libertatea evreilor era cerută în primul rând cultual, religios; Moise se prezenta înaintea lui faraon și-i cerea să-i lase poporul să slujească Domnului, să-i lase libertatea credinței lui. Libertatea în credință semnifica primul pas spre o viață demnă, de la credință pornea regenerarea unei societăți, unui popor ieșit dintr-o lungă detenție. Intrarea în ordine prin credință, întemeierea unor instituții statale bazate pe valorile morale, inclusiv democratizarea actului de justiție cerută de Ietro, socrul lui Moise.
Paștele creștin conține germenele unei transformări tot prin credință. Tot despre o trecere e vorba, de la omul cel vechi la o fire nouă, biruitoare asupra decăderii ființei din starea harică, comuniunii cu energiile creatoare. Prin sărbătoarea Paștelui la creștini se anunță o schimbare în ființa umană, o restaurare a omului, cum spunea Dumitru Stăniloae, îndumnezeirea omului, intrarea în ordinea cosmică a făpturii binecuvântate.