agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2000 .



LECÞIE DE MEDITATÞIE
eseu [ ]
(alături de Eminescu)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [simonsilvia ]

2009-04-19  |     | 



Am învățat de atâtea ori , vers cu vers semnificația familiarelor poezii ale domnului Eminescu încât m-am chestionat sever: de ce atâta bucurie? ce gând nou mai poate fi spus?
Am răsfoit pagini de carte și pagini de internet pentru o confruntare. Într-adevăr aveam o idee nouă. E simplă ca desenul unui copil: ,, Ce te legeni" și ,,Revedere" pot face parte dintr-un singur act meditativ.
Imaginați-vă poetul stând într-un cadru natural și inducându-și o stare de meditație, un fel de autohipnoză.
Identificându-se cu codrul, meditatorul se lasă părăsit de eul animal (,,păsările trec/ Trec în stoluri rândunele,/ Ducând gândurile mele/ Și norocul meu cu ele./ Și se duc pe rând, pe rând/ Zarea lumii-ntunecând/ Și se duc ca clipele,/ Scuturând aripele."
În acest moment poetul/codrul rămâne în starea vegetativă, de meditație : ,,Și mă lasă pustiit, veștejit și amorțit/ și cu doru-mi singurel/ de mă-ngân numai cu el." Doar dorul nu l-a părăsit, eul poetului.
Este un fel de mortificare conștientă, de întoarcere la starea vegetativă prin autohipnoză.
Revenirea din meditație se face cu ajutorul apelativului:
,,Codrule, codruțule/Ce mai faci, drăguțule?/ Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme au trecut..."
Iar codrul se ridică de la starea vegetativă în care doar impasibil asculta vântul rupându-i crengile și troienindu-i cărările la lumea exterioară: ,,Vara doina mi-o ascult..." pe care ,,o cântă femeile /umplându-și cofeile".
Se observă drumul în jos (toamnă - iarnă) și revenirea ascendentă (iarnă- vară) ca și concluzia asemănătoare unei sugestii posthipnotice: ,,Tu din tânăr precum ești/ Tot mereu întinerești."
Iar ,,cărarea spre izvor/ Ce le-am dat-o tututror", în acest context poate fi identificată cu calea spre reenergizare, regenerare prin meditație. Mergând înapoi pe firul poeziei, am putea găsi semnificația cuvântului ,,cofeile" ca fiind aceea a potirului- simbol al eternului feminin.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!