Ei au murit pur și simplu. Hăituiți de Securitate, cu lunile, prin munți, înghețați de frig sau ajunși de glonț. Ei au murit la oraș pentru că au făcut "comentarii ofensatoare la adresa noii orânduiri". Ei au murit la țară pentru că n-au vrut să-și dea recolta pe nimic.
Ei au murit.
Și nu numai la noi. Și la vecini, în Budapesta anului 1956. Și pe platourile pustii ale Albaniei. Și în Polonia. Și în multe alte locuri.
Toată stima pentru cei care s-au stins crezând într-o cauză. "Să nu ne răzbunați" a spus cineva doborât întâi pe dinăuntru.
Ei au murit din prostie. Sperând în ceva care nu s-a îndeplinit niciodată. Sperând ca lupta lor să fie ajutată, sprijinită, sperând ca să vină americanii.
Americanii însă nu aveau de gând să vină. În nici un fel. În zilele cele mai groaznice ale Războiului Rece, în perioada 1944-1960, indiferent că la Casa Albă se afla un democrat (Truman) sau un republican (Eisenhower) politica a fost aceeași. Þara cea mai democratică din lume nu avea timp să lupte pentru democrație. Atunci când McCarthy făcea spume la gură urmărind presupuși roșii la Holywood , Armand Hammer se îmbogățea dintr-un profitabil comerț cu roșii. Recolta statelor din vest era mai importantă decât principiile iar agricultorii mai importanți (ca voturi) decât anticomuniștii.
Studiul sistematic al arhivelor Hoover arată că în nici un moment americanii nu și-au pus problema "să vină". Nici la noi și nici aiurea în Estul Europei. Mii de oameni au murit cu numele lor în gând sau pe buze- americanii stăteau bine mersi acasă.Americanii nu erau pregătiți pentru Europa. Au fost mulțumiți că tătuca Stalin nu a înaintat mai mult spre vest...atunci când corpul de armată a generalului Patton ajunsese la 15 kilometri de Praga Patton a primit ordin de foarte de sus să se întoarcă înapoi. Praga trebuia eliberată de sovietici.Atunci când generalul Bor Komarowski și Armia Krajowa s-au ridicat împotriva nemților, la Varșovia, li s-a reproșat pe un ton foarte dur că n-au luat legătura cu sovieticii. Și n-au primit nici un ajutor...
După ce Radio Libertatea și Radio Europa Liberă au adus populația Budapestei într-un hal de provocare extrem promițând marea cu sarea și după ce insurgenții budapestani trimiteau apeluri disperate cerând muniții și evacuarea conducătorilor lor- au fost pur și simplu părăsiți.
Acolo unde au intervenit- în Coreea- o făceau fără legătură cu Uniunea Sovietică. Aveau de încheiat socoteli cu chinezii care tocmai îl alungaseră pe Cian-Kai-Și. Iar madame Cian a fost totdeauna preferata publicului american.
Prin misiunile lor militare din Austria ,România, Cehoslovacia americanii le-au transmis sovieticilor într-un flux continuu date despre "posibilii tulburători ai relațiilor pașnice dinte cele două puteri". Aceste transmisii nu sunt făcute de vreun spion extraordinar sovietic ci sunt date extrem de oficiale.
Cel puțin două grupări de rezistență din Munții Banatului au fost trădate de armata americană. Oamenilor, care păstrau contact radio li s-a spus să vină într-un anumit loc, la o anumită oră pentru că avea să coboare un avion care să le aducă provizii și să le ia răniții. La locul respectiv îi așteptau trupele Securității...