Romanii si snobismul

Din ce in ce mai mult ajung la vorbele lui Cioran despre Romania. Pana acum dintre filosofia optimista a lui Eliade si cea pesimista a lui Cioran am ales totdeauna pe prima.
Totusi, cand faci cunostinta cu niste situatii absurde care nu se corijeaza de-a lungul timpului, zambetul ti se transforma in tristete.
Romania va fi maine ce va face din tinerii ei de azi, dar din pacate a cam uitat aceasta lege universala. Cusca impusa de cumunism s-a transformat in timp, din 1990 si pana azi intr-un fel de cuib de cuci deasupra caruia zboara alte mentalitati, fara sanse sa puna la colt mentalitatea veche.
Mai mult, acestei mentalitati vechi i s-a adaugat, tot in timp, o scoarta si mai prapastioasa, numita snobism. ‘Eu sint roman, eu sint cel mai tare din pacare’. Cam asta e sloganul care se aude de pe plaiurile mioritice.
Din pacate, acest slogan se aplica si in cultura, ceea ce face ca Romania sa-si pastreze reculul de cel putin 50 de ani fata de alte state europene. Fata de Occident.
Podul dintre Europa de Vest si Europa de Est ramane inca prabusit. Proiectele de reconstructie a sa sint foarte lente, in ciuda unor arhitecti priceputi.
Dar sa spunem lucrurilor pe sleau. In Occident daca trimiti un manuscris primesti un raspuns in cel mult doua luni. In Romania daca trimiti un manuscris poti astepta mult si bine chiar un an de zile. Din pacate in Romania nu este cultivat respectul fata de autor.
Totusi, cireasa de pe tort este cand propui un manuscris cu un titlu asemanator cu cel al unei carti foarte bine vandute. De exemplu daca ai avut indrazneala sa scrii o carte cu titlul De ce iubim barbatii, imediat ti se replica faptul ca o carte care se respecta nu poate avea un astfel de titlu. De ce ?intrebi tu mirat, foarte confuz. ‘Pentru ca aceasta carte a fost scrisa.’
Din cate imi amintesc, Cartarescu a scris De ce iubim femeile, nu De ce iubim barbatii.
Cum este posibil sa se faca o confuzie atat de mare intre substantivele ce delimiteaza atat de clar cele doua jumatati necesare unui intreg ?
In Romania a devenit interzis sa fii inspirat de alti autori.
In astfel de conditii am inceput sa meditez serios la refuzul identitatii romanesti, la care a aderat Cioran. La atelier Brancusi, caruia ii sta bine in fata Centrului Pompidou, pentru ca acolo este recunoscut, este apreciat. Nu in Romania unde statul roman i-a refuzat opera.