În strânsă legătură cu ceea ce înseamnă conceptul de turmă, site-urile literare au fost invadate de pseudopoeți, care în iluzia poetică pe care o trăiesc, scriu despre flori, îngerași și alte dulcegării de duzină. În stil fabulist am încercat să personific viețuitoarele din jurul nostru și să fac o descriere a inegalabilei fantezii care se derulează ca niște framuri bine lucrate. Astfel, albinuța, trezită de dimineață cu urdori la ochi, pleacă la muncă, ca orice ființă care se respectă. Cu diplomatul în spate începe să umble din ușă în ușă, ciocănind, zbierând, sperând că măcar un client îi va deschide. Dacă are noroc, atunci, se apucă de polenizat și polenizează toată ziua. Vorba proverbului: nu da cioara din mână pe vrabia de pe gard. Astfel, cred că am descris fenomenul literar care e la modă pe site-urile literare. Ca orice pseudopoet care se respectă, personajele, de asemenea, pseudoliterare, se străduie din răsputeri să atragă atenția. Titluri șoc, comentarii făcute de prieteni și așa mai departe. Prinși în visul lor confundă literatura cu dejecțiile suprasentimentaliste.
Conceptul de turmă se dezvoltă din ce în ce mai mult și când afirm acest lucru nu mă gândesc doar la cei care, în căutarea unui nume, sau de fapt, în goana de a fi în centrul atenției, scot marfă de comerț, ci și la aceia care mimează stiluri, care fură din concepte vechi, având impresia că spun ceva nou, că sunt altfel decât înaintașii lor, chiar dacă au aceleași idei. Aceasta este iluzia poetică a pseudopoeților.
Suprasentimentalismul e din ce în ce mai popularizat datorită acelor oameni care cică iubesc și care simt nevoia să își descarce sufletul în pseudocreeații literare. Ceea ce mă deranjează cel mai mult e faptul că acești pseudopoeți au pretenții de recunoaștere. Nu am ceva personal cu cei care scriu dintro nevoie interioară, care vor să își descarce sufletul, asta ca să nu fiu înțeles greșit. Atâta timp cât aceștia stau liniștiți și-și recunosc limitele e ok. Nu am și nu o să am niciodată ceva cu acești oameni, pe care sincer, îi consider plini de forță și tărie.
Mă deranjează ipocrizia. Vorbele goale aruncate pentru încă un comentariu și încă unul și încă unul, totul doar pentru a ajunge la fierbinți. Și acum vin și mă întreb: de ce sunt încurajați astfel de pseudopoeți să scrie? De ce sunt lăsați să se scalde în propria vomă? De ce nimeni nu are tupeu să le spună că sunt nimicuri literare?
Încotro poezia? Dacă vom continua să promovăm astfel de specimene pe toate site-urile literare atunci poezia va fi teleportată cu 100 de ani în urmă. Și toată munca de până acum......!!!!!!!!!!!!????