Comitetuluzi veteranilor de război
din Republica Moldova


Curînd lumea progresistă va sărbători aniversarea a 60 de la încheierea celui de-al doilea război mondial. Știu că vă pregătiți și Dumneavoastră, împreună cu toți veteranii războiului. Este un lucru uman și binevenit. Apreciem la înalta valoare contribuția veteranilor de război, care prin jertfirea lor au contribuit la izbăvirea civilizației de ciuma fascistă. Și, desigur către această dată, doriți să veniți cu mai multe realizări.
Eu , ca fiu al tatălui meu, care a avut mult de pătimit în urma acelui război, deoarece a fost rănit pe frontul românesc, a stat în lagărul de prizonieri în Rusia și a trecut în lumea celor drepți în 1998, spunîndu-mi multe adevăruri despre acel război, adevăruri pe care m-a rugat să le spun viitoarelor generații. Pentru a fi corect, eu fac acest apel ca veteranii de război, care mai sunt în viață să se expună față de unele adevăruri văzute și trăite de ei la acele timpuri vitrege, adevăruri , care din cauza politicii staliniste ( și nu numai) se trec cu vederea. Este știut că în anii 1940,1949, 1951 în Republica Moldova de azi s-au săvîrșit crime abominabile împotriva populației băștinașe, indiferent de naționalitate. Ele se numesc deportări ale populației civile, împușcarea în cazematele nkavediste și îngroparea oamenilor nevinovați în gropile comune cu var, apoi deportările masive în ținuturile îndepărtate ale Imperiului sovietic. Este evident, că la îndeplinirea acestor masacre, atrocități, au participat generația veteranilor de război, unii din ei, care mai locuiesc în Republica Moldova, primesc pensie și se bucură de lauri. Ei, acești veterani, de vîrsta a treia, știu foarte bine cum au fost în grupele de represalii, cum ucideau noaptea oamenii, cum cu patul automatului, dezlipeau mame de copii, tați de feciori, încărcîndu-i în vagoanele de vite, ducîndu-i în Siberia pe moldovenii, rușii, găgăuzii,ukrainenii, țiganii, etc. din ținut.
Deci, eu aș dori, ca să contribuiți prin talentul Dumneavoastră organizatoric, ca acești executori ai ordinelor lui Stalin, să lase pentru generațiile de mîine, mărturisirile lor sincere, cum au executat personal aceste crime. Vedeți, Dumneavoastră, că eu am descris multe cazuri povestite de tata, ele sunt fixate în cărțile melel, dar pentru ca eu să nu fiu bănuit de subiectivism, ar fi foarte bine, ca veteranii, însăși să ne povestească într-o carte a memoriei lor despre toate cele întîmplate. Sunt sigur că acei veterani, care stau cu un picior în groapă, ar vrea să se pocăiască, să se spovedească în fața miilor de oameni chinuiți și uciși de ei. Oare nu ar fi mai bine să aflăm adevărul din gura lor. Formați o grupă de entuziaști, care ar asculta și ar înregistra pe casete aceste mărturisiri, ale veteranilor; să le ascultăm îndemnurile, adeărurile crude cum au exercitat politica statului sovietic în ținutul nostru.Să ne povestească ( doar mai trăiesc unii din ei) cum făceau parte din renumita troică la judecarea sutelor, miilor de oameni, care astăzi, Procuratura , Curtea Supremă de Justiție a Republicii i-a declarat reabilitați, pentru lipsă de vinovăție...
Domnule V.A.Hrenov, consider, că ați face un lucru enorm și v-ați aduce contribuția patriotică de a aduna adevărul crud pentru copii, nepoții mei și ai Dumneavoastră.
De asemenea aș dori către acea zi de aniversare, veteranii de război, să se expună față de politica Rusiei din Transnistria, dacă poartă armata 14 vreo vinovăție față de acel război sau nu?
Copiii mei foarte mult doresc să afle părerea veteranilor de război, față de bombardamentul efectuat de Rusia asupra orașului cecen Groznîi. Ei mă întreabă dacă Stalingradul în 1942 a avut aceeași saortă sau nu? Ce să le spun eu, stimați veterani ai războiului?
Consider că, fiind cetățeni ai Republicii Moldova, acei reprezentanți ai grupelor de represalii, acei executori ai tuturor atrocităților față de poporul meu din Basarabia, prin pocăințele lor sincere, ce le-ați aduna într-o carte, ar constitui un manual impresionant al istoriei Þării lor, unde au de gînd să trăiască în vecii vecilor mormintele lor, precum și feciorii, nepoții și strănepoții lor,
Nu permiteți ca aceste adevăruri să le scriem noi, generația, care nu a fost martoră oculară ale acelor vremi . Deși, nimeni nu ne interzice s-o facem. Dar mai bine să o aflăm din cartea ce vă îndemnăm să o scrieți cu ajutorul adevăraților autori. Doar mai este timp și vă îndemnăm ca să vă grăbiți, deoarece vîrsta, bolile și remușcările, fac cu fiece zi, ca veteranii războiului să devină tot mai puțini. Și cît de regretabil ar fi ca aceste adevăruri să plece în morminte, fără ca generația de azi și de mîine să le știe.