Coordonez un proiect internațional. La acest proiect participă și un institut român de cercetare, situat undeva mai încolo de Piața Sudului. Toți străinii își dau actele la timp și fără probleme, institutul nostru nu. Directorul trebuie să mai citească, să mai vadă...ce-i iese lui din toată povestea asta ? Institutul e falit și fără astfel de contracte ar trebui să-și trimită oamenii acasă. Nu contează. Nu ne luăm banii pentru că institutul nu vrea să semneze- directorul a citit în horoscopul personal să nu semneze luni nici un act. Marți se gândește să refacă radical devizul- și așa mai departe.
Steaua și-a pregătit meciul cu Realul. O bună perioadă de timp admiratorii Stelei au sperat în minuni- dacă nu o victorie măcar un egal. A venit apoi Bănel...
Am un tânăr coleg. Vrea bani mulți- cel puțin cât am și eu dacă nu mai mulți. Motivul- e tânăr și are nevoi. La câteva lucrări s-a aruncat la bani- iar apoi când a fost să facă treabă era teribil de stresat. Tânărul meu coleg e ceea ce se numește un looser de ultimă speță- nu vrea să înțeleagă când trebuie să acționeze și ratează mereu. După aceea plânge. Se dă cu capul de pereți și spune "Sunt un nenorocit, sunt un nimeni...".
Avem un stil extraordinar de a ne da cu stângul în dreptul. Nu cred că ne întrece nimeni- pe nici o linie. Cercetare, sport, politică- vi-l amintiți pe Varujan ?
De ce suntem așa ? Numai Dumnezeu știe. Nu suntem în stare să înțelegem prioritățile, acționăm aiurea- iar după aceea plângem. Și se mai găsesc fraieri să ne și compătimească.
Bănel este simptomatic în acest caz. Ce știe Bănel ? Să dea cu piciorul în minge mai bine decât mine care am 2 picioare stângi. Pentru asta Bănel ia câteva zeci de mii de Euro pe lună. El nu-și pune nici o clipă problema că poate nu-i merită- el trebuie să primească. Am văzut ciudați care deplângeau câștigurile jucătorilor noștri. Sunt mari, mult prea mari pentru performanța prestată. Chiar dacă ar fi câștigat un milion pe lună Bănel tot și-ar fi trimis mingea în propria poartă- era scris în codul său genetic, de etnie de-abia eliberată. Să-l căinăm pe Bănel- parcă ar fi personajul din Două Loturi de Caragiale. La el, viceversa poarta.