Există trei dimensiuni fundamentale ale omului : dimensiunea vieții, dimensiunea morții și dimensiunea iubirii.Cine pătrunde însă în tainele îmbinării armonioase a sunetelor cunoaște o a patra dimensiune : dimensiunea muzicii.
Cel care deschide seiful în care stă ascunsă muzica se îmbogățește cu valori inestimabile.Cineva îmi spunea că cine înțelege deplin muzica nu se mai teme de moarte, fiindcă muzica este veșnicie și infinit în același timp.Ascultând o muzică de calitate până simți că sunetele se întrepătrund cu sufletul într-un melanj de extaz, într-o osmoză de beatitudine, absorbi infinitul și moartea ți se pare un joc al lui Dumnezeu cu timpul pe care poți să-l câștigi desființând valoarea timpului prin muzică.Căci muzica nu poate fi încadrată nici în timp, nici în spațiu, ea este o permanență a sentimentelor transfigurate în eufonii (îmbinări armonioase de sunete care impresionează plăcut auzul).Delectându-ne cu muzică, ni se pare că Dumnezeu ne vorbește duios prin vocea cântăreților.
Ce ar fi omul fără muzică ? : un animal social ducându-și supliciul existențial la periferia instinctelor și în loc de vocea ce transfigurează sentimentele ar asculta sonoritățile dezarmoniei și urii.
Ce dobândește omul prin muzică ? : desăvârșirea căutată în armonia sunetelor, idealul pierdut și regăsit în stările sublime create de melodie, infinitul pus în vocea de virtuoz și absorbit de cel ce ascultă fascinat pe calea undelor muzicale.
Muzica inoculează inefabil un răsfăț al simțurilor, o satisfacție a senzațiilor, un deliciu rafinat sublimat într-un sentiment înalt.Este o artă a jerbelor de sunete aranjate cu măiestrie într-un joc al sufletului cu divinitatea.
Muzica perforează straturile adânci ale nesimțirii, grosolăniei și nemerniciei și în găurile deschise își introduce fluidul pur și celest.
Pentru cel îndrăgostit de muzică, aceasta creează o ambianță de seducție și fascinație, iar încordarea cotidiană se topește într-o relaxare integrală a mușchilor gândirii.Pentru cei care sunt bolnavi din iubire (stări morbide de gelozie, nesiguranță, neîncredere în parteneră, răvășire și răscolire a gândurilor și sentimentelor ), muzica este remediul sigur, fiindcă ea transformă neliniștile în liniște, zbuciumul în relaxare, durerea în mângâiere sufletească, blazarea în tonus.
Muzica o compar cu o poezie a sunetelor și este pentru mine o continuă uimire, cum modulația glasului poate crea o entitate melodică ce ține de sacralitatea și puritatea din om și care-l apropie pe acesta de Dumnezeu.