agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-07-30 | | Înscris în bibliotecă de Mariana Cardas
Cînd am început să studiez germana, prin 1917, am descoperit în antologia lui Benzmann un scurt poem de Hermann Hesse. Un călător petrece o noapte la un han. La han există un izvor. A doua zi călătorul pleacă si se gîndeste că apa va continua să curgă după plecarea lui si că el îsi va aminti de ea cînd va ajunge în locuri depărtate. Eu îmi aduc aminte acum, la Buenos Aires, de acea scurtă poezie a lui Hesse. Mai tîrziu voi vorbi despre cărtile lui. Hermann Hesse s-a născut la Würtemberg în 1877. Părintii lui predicaseră în India doctrina pietistă. Hesse a fost, rînd pe rînd, mecanic, librar si anticar. A repetat, ca atîtia alti tineri, monologul dubitativ al lui Hamlet si a fost cît pe ce să-si pună capăt zilelor. În 1899 a publicat prima carte de versuri, iar în 1904 povestirea Peter Camenzind, cu caracter autobiografic. Contemporan cu realismul, simbolismul si expresionismul, nu s-a afiliat la nici una din aceste scoli. O bună parte a operei lui corespunde speciei care în germană se numeste Bildungsroman, romane care au drept temă formarea unui caracter. În 1911 a călătorit în India: mai bine zis, s-a întors, dat fiind că de atîtea ori se gîndise la tara aceea. În 1912 si-a stabilit resedinta în Elvetia, în cantonul Berna. În timpul războiului a fost pacifist, asemenea lui Romain Rolland si Russell. I-a ajutat, material si moral, pe prizonierii germani internati în Confederatie. Povestirea Ultima vară a lui Klingsor a fost scrisă în 1919; Siddharta - în 1921; Lupul de stepă - în 1926. Cu trei ani în urmă, Hesse adoptase cetătenia elvetiană. A murit la Montagnola, în apropiere de orasul Lugano, în 1962. Dintre numeroasele volume ale lui Hesse, Jocul cu mărgelele de sticlă (Das Glasperlen Spiel) este cel mai ambitios si cel mai exact. Critica a observat că jocul care dă numele acestei cărti nu este altceva decît o lungă metaforă a artei muzicii. Este evident că autorul nu si-a imaginat bine acest joc; dacă ar fi făcut-o, cei ce citesc romanul s-ar fi interesat mai mult de el decît de cuvintele si de angoasele protagonistilor si de vasta ambiantă care îi înconjoară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate