Există mai multe moduri de abordare a fenomenului religios. Astfel, materialiștii atei refuză să conceapă existența unei Forțe Superioare ce guvernează întregul Univers, considerând că acesta este de natură materială, rezultat în urma unui big-bang inițial, în care materia, concentrată într-o sferă superdensă, a explodat și a început să se răspândească în cosmos. La polul opus se află sectanții și fanaticii religioși, care cunosc pe dinafară Cărțile Sfinte, dar au tendința de a utiliza aceste informații la modul extremist.
Undeva, la mijloc, se află misticii religioși, care cred sincer în religia lor și chiar au parte de anumite experiențe extatice, manifestând totodată o atitudine de compasiune și de înțelegere față de celelalte religii. Eroarea pe care o săvârșesc acești mistici constă în tendința de umanizare a Forței Superioare, a lui Dumnezeu, căruia i se atribuie formă și atribute.
Există, însă, o categorie restrânsă de persoane, care au studiat în detaliu religiile lumii, căutând să le priceapă înțelesurile ascunse. În același timp, posedă și o pregătire tehnică adecvată, care îi împiedică să creadă orbește în preceptele religioase. Aceștia încearcă să pună de acord descoperirile științelor moderne cu partea ezoterică a religiilor, care conține idei deosebit de interesante despre Dumnezeu și despre originea universului, încercând să elaboreze o nouă știință a religiilor, taofizica (după cum o numește Fritjof Capra).
Trebuie făcută precizarea că învățăturile religioase s-au răspândit atât prin intermediul textelor exoterice (accesibile maselor largi), cât și prin intermediul textelor ezoterice (accesibile numai inițiaților). Ceea ce nu știu cei mai mulți dintre noi este faptul că aproape toți întemeietorii religiilor au urmat diverse școli de inițiere, fiind supuși unor probe dure, pe care cei mai mulți dintre oameni nu le pot suporta. De fapt, religiile sunt viziunile personale despre Dumnezeu și despre univers ale acestor mari inițiați. Astfel, Krishna a descoperit Legile Universului, Hermes le-a dat un caracter practic, Pitagora le-a sistematizat, Buddha le-a redezvăluit de pe alte poziții, Moise a încercat să le impună, iar Iisus le-a dăruit cu generozitate.
Apariția fiecărei religii a avut un rol enorm în evoluția omenirii, de accea nu avem nici un motiv să o considerăm pe una din aceasta ca fiind superioară celeilalte. Fiecare a apărut atunci când o anumită parte a omenirii avea nevoie de ea, a fost acceptată cu greu și au fost necesare mari sacrificii umane pentru a o impune. De accea trebuie să respectăm cultele religioase, să le privim cu înțelegere și compasiune.
Vrem să acceptăm sau nu, în acest stadiu de evoluție a omenirii, avem încă nevoie de religie și, probabil, vom mai avea nevoie de ea secole de-a rândul, pentru că nu suntem suficienți de dezvoltați din punct de vedere al conștiinței, pentru a accepta o relație liberă cu Dumnezeu, pentru a transforma religia din colectivă în individuală. Cu timpul, eliminând răul, redescoperindu-ne esența divină și devenind conștienți de aceasta, nu vom mai avea nevoie de intermediari între noi și Divinitate. Până atunci să-i respectăm pe preoți, chiar dacă sunt uneori sub așteptările noastre, pentru că prin intermediul lor ne aducem aminte din când în când că suntem de origine divină, fapt de o importanță capitală pentru evoluția spirituală a omenirii. Fără religii, pe Pământ ar domni haosul și distrugerea, pentru că omul, nefiind încă suficient de evoluat, are tendința de a fi mai degrabă de partea Răului, decât de partea Binelui. Marii inițiatori ai religiilor au avut rolul de a ridica, de fiecare dată, umanitatea din degradarea spirituală în care începuse să se afunde.
Trebuie, de asemenea, să facem o altă precizare, deosebit de importantă. O religie este o formă subiectivă de percepere a Legilor Universului de către inițiatorul acesteia. Cu alte cuvinte, de la început religia apare deformată, pentru că este filtrată prin personalitatea celui care o face cunoscută. A doua deformare se produce prin limbaj. Pentru a se putea face înțeles de cei mulți, Iisus a recurs la un limbaj simplu, deși învățăturile pe care voia să le transmită erau deosebit de complicate. Moise a fost mai precaut și, odată cu învățăturile accesibile din Pentateuc, a transmis inițiaților și o învățătură ezoterică (cuprinsă în Kabbala), pentru că era conștient că religia sa va suferi o deformare în timp, adică al treilea mod de deformare. Adevărații ezoteriști nu se lasă atrași de limbajul simplu al Bibliei, ci încearcă să descopere în cuvintele comune adevăruri la care cei mai mulți nici nu gândesc.
Religia face apel mai mult la simțuri și mai puțin la capacitățile intelectuale. Pe măsura trecerii timpului umanitatea va ști să-și înfrâneze sentimentele egoiste și să se „mentalizeze“. Taofizica vine în întâmpinarea viitoarei religii, încercând să înțeleagă religiile clasice, să le pună de acord cu descoperirile fizicii cuantice și a celei relativiste. Luînd în serios taofizica și astrologia (considerată ca știință a interacțiunilor dintre astre și psihicul uman și nu ca fraze fără fond care umplu ziarele și revistele), omul modern se va cunoaște mai bine pe el însuși, va descoperi rolul său pe acest pământ, nu se va mai lăsa manevrat de destin și, redescoperindu-și esența divină, își va construi propria religie, prin intermediul căreia se va afla în permanentă legătură cu Dumnezeu, fără a mai fi nevoit să apeleze la intermediari.
În eseurile următoare vom încerca să prezentăm o abordare modernă a noțiunilor de Divinitate, a fenomenului religios, a Universului, a energiilor care străbat corpul uman, a karmei și a reîncarnării, a vieții după moarte și a altor subiecte majore. Abordarea se va baza pe ideea că Universul este natură mentală, reprezentând viziunea personală a autorului vis-a-vis de aceste fenomene.

„Accept toate religiile trecutului și-l ador pe Dumnezeu, prin toate aceste religii. Inima mea este deschisă tuturor religiilor viitorului. Cartea Revelațiilor nu este încă terminată.“ (Vivekănanda)
„A transmite celorlalți rodul contemplației este un lucru mai măreț decât contemplația însăși.“ (Toma din Aquino)
„Toți oamenii sunt egali (...), nu există deosebiri între omul alb și cel negru, între arab și non-arab, ci doar gradul lor diferit de a se teme de Dumnezeu.“ (Hadït)
„Nu există decât un Dumnezeu, dar numele Lui sunt nenumărate, la fel ca și formele sub care El poate fi înfățișat. Numiți-L cum vreți și adorați-L sub orice formă doriți, și astfel sunteți sigur că veți ajunge la el.“ (Rămakrishna)
„Nu vă lăsați influențați nici de autoritatea textelor sacre, nici de logica simplă, nici de aparențe sau de păreri, nici chiar de învățătura maestrului vostru; când vă veți da singur seama de ceea ce este nefast, respingeți-l, tot așa cum trebuie să acceptați și să urmați ceea ce este favorabil.“ (Buddha)
„Rolul unui guru este doar să instruiască și să încurajeze. Discipolul rămâne, în întregime stăpân pe el însuși.“ (Nisargadatta Maharaj)
„Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al sufletului cu el însuși și cu Dumnezeu.“ (Grigorie de Nazianz)
„Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi...“ (Evanghelia lui Ioan)
„Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și le-a făcut-o cunoscut, trimițând prin îngerul Său, la robul său Ioan...“ (Apocalipsa lui Ioan)
„De-aș putea recunoaște că orice apariție nu este decât o reflectare a propriei mele conștiințe.“ (Cartea tibetană a morților)
„În anumite momente, (Revelația) îmi apare ca un clinchet de clopoțel și asta-i pentru mine cel mai greu. Apoi ea se întrerupe și doar atunci știu ce mi-a transmis îngerul. Alteori, îngerul mi se înfățișează sub o formă umană: el îmi vorbește și eu rețin ceea ce mi-a spus.“ (Mahomed)
„Misticul are acces la lumina supranaturală a tenebreleor divine, dincolo de tot ceea ce este sensibil și inteligibil. Dacă, văzându-l pe Dumnezeu, el înțelege ceea ce vede, nu pe Dumnezeu îl contemplă, ci unul din lucrurile care provin de la el și pe care noi nu le puten cunoaște.“ (Dionisie Areopagitul)
Antroposofia este „o cale a cunoașterii care încearcă să ne conducă de la spiritual în om, sau spiritualul în spirit.“ (Rudolf Steiner)