În jurul lacului Ursu



E prima oară când caietul meu de însemnări rămâne gol după ce trei zile am respirat, privit, mâncat, discutat, dormit, dansat, plimbat, gândit, băut la Sovata și iar respirat, privit, mâncat..., adică de trei ori la rând, ca și în poveștile ce se termină cu o nuntă ce va ține trei zile și trei nopți.

M-am întrebat în copilărie, citind, cum o fi să petreci trei zile și trei nopți, nu îi e somn miresei, nu obosesc nuntașii, nu cad frânți muzicanți? Există și o voință de a repeta în a petrece cum există o voință de a repeta în a muncii sau o voință de a repeta în a face sex. Lucrurile care se repetă doar prin voință au o parte ascunsă ce doar repetarea actului o scoate la iveală.

Plimbarea în jurul lacului Ursu în singurătatea unei dimineți de aprilie – mai este paharul meu de dezmorțire. Privesc betoanele pavajului recent reparate și semnătura meseriașului trasată cu mistria : VASILE. Îi fac și o poză pentru că mă impresionează semnificația sa filozofică. Sarea muntelui de sare are nume de turiști scrijelite, copacii au gravate în carnea cojii lor nume de turiști. Aici oamenii vin să fie turiști, doar trecerea lui Vasile și numele lui rămas în beton au semnificația muncii. Vasile a înțeles sensul înscrisurilor turistice și s-a răzbunat din postura sa de truditor.

Fotografiez pritre ochiurile plasei de gard ce înconjoară lacul rațe sălbatice înnotând maiestuos. Apa este suprasaturată cu sare și totuși rațele își vâră capul după pești imaginari sau după viermi recent inventați de climatul vechi de un secol, cât a trecut de la apariția lacului în urma unei alunecări de teren. Sârma ghimpată riguros a gardului, ce ține departe pe cei ce nu vor să plătească bilet administrației pentru o baie îmi amintește de o închisoare. Mă plimb în jurul unui lac sau în jurul unui gard sau în jurul unei închisori a unui lac ? Nu știu cât contează dacă lacul Ursu este un lac liber sau nu. Fotografiez soarele trecând printre crengile copacilor și mă gândesc la libertatea soarelui.

O sportivă alergă dimineața în jurul lacului. Trece și peste betonul reparat de Vasile și inevitabil citește numele zidarului între doi timpi de inspirație expirație. Devenim personajele unei probleme de cinematică, eu și frumoasa sportivă. Până eu, țestoasa, mă târâi un sfert de cerc, ea cu pas de iepure, iarăși mă ajunge și mă depășește inspirând și expirând știițific. O fi oare vreun extraterestru deasupra noastră să calculeze care o fi viitorul nostru punct de întâlnire. Nu-mi place ideea că de fapt o matematică pe care nu o poate opri nimeni calculează toate, dar absolut toate mișcările noastre.


Cele trei zile au trecut, au devenit amintire în zecile de poze făcute atunci dimineața, în jurul lacului sau în multe altele făcute în jurul cabanei cu prieteni, cu mielul rotisat sau gulașul fiert în ceaun. Mă gândesc iarăși la poveștile cu nuntași la nunți de trei zile și trei nopți și ele trecute pentru a putea deveni poveste. Noaptea târziu și gustul berii, AC / DC cu răpăielile de chitară cerute de mine DJ –ului pentru a dansa ca pe vremuri. Am dansat, am transpirat, am retrăit vremuri în noi haine ale timpului. Ce sunt toate astea? Răspunsuri se pot da în fel și chip dar consistența realului nimeni nu o poate trage după sine acasă sau oriunde.

Nu am scris nimic în caietul proaspăt pe care îl iau cu mine în orice călatorie și scriind acum am copiat din mintea mea imaginile de lângă lac. Cele ce păreau atunci cele mai îndepărtate de miezul de a petrece.