“Freedom of speech is at stake here. If anything, we should all make cartoons of Mohamed, and show the terrorists, the extremists, that we are all united in the belief that every person has the right to say what they want. It’s been real easy to stand up for free speech lately. For the past few decades, we haven’t had to risk anything to defend it. But those times are going to come, and one of this times is right now. And if we aren’t willing to risk what we have, then we just believe in free speech, but we don’t defend it!”

South Park

Principiile sunt apărate teoretic de fiecare dintre noi. Construim ipoteze imuabile și părem dispuși oricând să sacrificăm totul pentru ele. Diferența dintre teorie și practică este însă foarte mare, iar oamenii care înainte de conflict se dovedeau mari strategi, ajung de multe ori prin colțuri, încercând pe cât posibil să nu fie observați. Principiile apar strălucitoare, însă atitudinea celor ce se ascund în spatele acestora lasă de dorit. Omul este un animal rațional și nu poate să își nege esența. Conservarea propriei ființe este mai importantă decât orice principiu. Și nu este absolut nicio problemă atâta timp cât recunoaștem asta. Să renunțăm însă la ipocrizie dacă vrem să facem cu adevărat ceva. Să luptăm pentru cauză în sine și nu pentru plăcerea de a lupta. Sau, dacă știm că doar lupta ne interesează, să ne asumăm egoismul. Este timpul să fim cinstiți față de noi înșine.
Libertatea de exprimare este unul dintre cele mai disputate subiecte ale ultimilor ani. Conflictul dintre civilizații are în centru această problemă, a dreptului individului de a spune orice. Este evident că atunci când oamenii sunt lăsați să își exprime liber ideile, părerile lor vor varia. În acel moment, trebuie să fim capabili să garantăm existența acelor păreri. Libertatea de exprimare nu pretinde în fond nimic. Nu trebuie să urmăm părerea oamenilor, însă trebuie să le oferim dreptul să și-o exercite. Nu contează acțiunile efective, cât posibilitatea de a acționa. Atunci când ști că poți să alegi ești liber. Chiar dacă vei alege într-un mod tradițional, libertatea ta constă în ipotetica revoltă, care iată, îți este permisă. Libertatea de exprimare nu înseamnă să spui orice, ci să știi că îți poți permite să spui orice.
Atunci când lupta nu presupune sacrificii, oamenii sunt dispuși să plece la război. Eroii de conjunctură sunt pretutindeni, însă foarte puțini admit asta. Ne credem importanți, ne credem speciali, construim edificii filosofice pentru a ne justifica acțiunile, în loc să recunoaștem pur și simplu că suntem oameni. Da, este normal să încerci să profiți la maximum de ocaziile care ți se ivesc, însă este la fel de normal să recunoști asta, să admiți șansele oferite.
Caricaturile nordice care au ofensat întreaga lume musulmană erau elemente perfect justificabile, însă într-o societate liberă. Autorii lor trebuiau să se aștepte la astfel de reacții și să și le asume. Să nu ne ascundem în spatele unor principii absolute, să acceptăm că totul ține de context și să fim gata să ne apărăm propria subiectivitate. Nimeni nu pretinde înțelegere, nimeni nu le cere adepților unui cult să accepte denigrarea acestuia, tocmai pentru că acceptul lor nu contează. Putem să ridiculizăm orice, fără să obținem în prealabil aprobări. Nu avem de ce să implorăm acordarea unui drept pe care deja îl avem. Da, se va răspunde cu violență în cele mai multe cazuri, o violență pe care putem să o ridiculizăm încă și încă o dată. Este firesc, este natural, și nu trebuie să ne scandalizăm. Trebuie pur și simplu să învățăm să acceptăm reacțiile oamenilor, așa cum sunt ele. Fără să negăm, fără să renunțăm la principiile în care credem.
Nu trebuie să existe paravane, nu avem nevoie de scuze. Totul este subiectiv, lumea se împarte în diferite sisteme. Noi facem parte dintr-un astfel de microsistem și trebuie să luptăm pentru el, fără însă să uităm că sistemul nostru s-ar putea să fie greșit. Nu avem nevoie de principii absolute pentru a lupta, viața este mult mai simplă. Atâta timp cât înțelegem că totul este un joc savuros, ne vom bucura de fiecare moment de luptă încrâncenată. Totul contează și nu contează nimic de fapt. Dacă înțelegem că nu există valoare, fiecare lucru va deveni important în ochii noștri. Dacă înțelegem că teoria nu are nicio legătură cu practica, vom trăi mai bine și vom ști să acționăm bazându-ne pe impulsuri simple, fără să problematizăm inutil. Suntem incoerenți prin însăși natura noastră și nu este nimic rău în asta.
Dacă credem cu adevărat în libertatea de exprimare, trebuie să învățăm să fim relaxați. Părerile divergente vor exista întotdeuna, vom fi contestați, atacați. Aceasta este realitatea și trebuie să învățăm să o acceptăm și să ne bucurăm de ea. Respingem ceea ce nu ne convine și mergem mai departe, fără să îngrădim nimic. Dacă noi nu suntem de acord nu înseamnă că nu există valoare. Nu contează până la urmă părerea noastră și asta înseamnă forță. Iată esența libertății de exprimare. Fiecare poate să spună ce vrea pentru că fiecare este liber să asculte sau nu. Să nu le pretindem însă tuturor să fie de acord cu această libertate. Esența liberului arbitru este chiar existența celor care îl contestă. Da, există libertate tocmai pentru că vor fi oameni care se vor lupta până la ultima suflare pentru a o suprima. Nu trebuie să ne scandalizăm, nu trebuie să renunțăm. Trebuie pur și simplu să râdem cu sinceritate și să luptăm mai departe.
Dacă vrem să ne apărăm sistemul de valori, trebuie să fim dispuși să renunțăm la ceea ce avem deja. Nu poți învinge dacă nu riști. Nu este nicio problemă dacă refuzi riscul, însă trebuie să recunoști asta în loc să irosești timpul celor ce s-ar putea baza pe ajutorul tău. Vremea democrațiilor sforăitoare a trecut, astăzi miza este acțiunea. Să vorbim mai puțin, să facem mai mult și mai ales, să învățăm să nu ne mai împiedicăm atât de mult de cuvinte. Acestea sunt importante tocmai pentru că de fapt nu au nicio importanță.
Libertatea de exprimare este garanția progresului social. Totuși nu trebuie să progresăm cu toții. Unii dintre noi vor rămâne în urmă, este firesc, selecția naturală continuă să funcționeze. Să o acceptăm și să învățăm să nu ne mai lamentăm atât de mult. Nu este nimic grav, nu este nimic ce nu poate fi depășit cu un zâmbet.
Atentate vor mai fi. Nu îi poți convinge pe teroriști să se oprească la fel cum nu ar trebui să îi poți convinge nici pe oamenii liberi să renunțe la ideile lor. Așadar să nu ne mai scandalizăm când cineva ne spune că ar fi mai bine să spunem altceva. Dacă ținem cu adevărat la mesajul nostru, ne vom lupta pentru el în orice condiții. Nu justificările trebuie să căutate, ci soluțiile pentru a impune mesajul. Lumea aparține învingătorilor și suntem singurii care putem alege dacă vrem sau nu să ajungem în vârf.
Libertatea trebuie apărată doar de cei dispuși să lupte fără ipocrizie pentru ea. Altfel, se transformă într-un concept steril. Suntem liberi să spunem orice și dacă vrem să o facem trebuie să ne asumăm consecințele, oricare ar fi ele. Majoritatea poate sau nu să aibă dreptate, totul ține de nuanță. Să învățăm să ne jucăm. Libertatea de exprimare nu are până la urmă legătură cu ceea ce vrem sau nu să spunem...