agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-27 | |
Se lasa leganata de aduceri aminte, altele decat cele ale clipei de odinioara…Isi amintea plimbari, flori,declaratii de amor…Isi amintea refuzul ei… Nu-ul ei nu survenea dupa “n” intalniri sau saruturi sau vise impartasite…Nu astepta trecerea timpului Nu permitea
cristalizarea sperantei… Venea la inceput, categoric,taios… Nu lasa loc pentru revenire … Al lui, din contra era de neinteles… Nu pricepea fuga…O durea, o dorea neimplinita…Incerca sa gaseasca cauzele frustrarilor lui si uneori reusea sa le identifice. Apoi uita… Revenea durerea…Oare fuga de acum este o ambitie nematerializata sau din contra? Sesiza in ceea ce-l priveste evitarea responsabilitatii si regulilor normale de viata,refugiul in sine tocmai pentru evitarea conflictelor proprii, crearea unor forme de actiune in discordanta cu vrerea reala… Va fi vreodata in stare sa se autodepaseasca?…Este constient de starea sa si se complace…, gandea ea,motivandu-si oarecum o schimbare la nivelul atitudinii. Si am fi putut crea si simti si impartasi atatea… Oricum, femeia este mai… senzoriala si senzorialul nu este “pacatosenie” … Citise undeva ca estetic,aspectul ei ideal este frumusetea, iar etic provocarea…Erau armele ei…Faptul ca el pleca nu-i nega atributele de… femeie…Curios…se simtea frumoasa. Simtea prin toti porii dorinta…Simtea ca departarea lui era singura cale pentru cristalizarea sentimentelor, daca existau… Si ea era convinsa ca ele luasera fiinta. El nu plecase pentru ca ea nu-i putea oferi ceea ce orice barbat si-ar dori; nu plecase pentru ca ea nu-l iubea, caci ii pusese, poate gresit,sufletul in palme; nu plecase pentru ca el nu o iubea sau nu incepuse sa o iubeasca… Plecase din dor de duca, din nevoia de neincorsetare, din orgoliu, din …pasiune…, poate din preamult, din teama…Mai ales din teama…O teama care la nivelul cuvantului se plamadea in “nu stiu”, “starea mea” si uneori, rarisim, “cred ca pot”…Asta cand spera…Acum insa ii lipsea un umar dispus sa-i poarte lacrimile … Ii lipsea el, …atat de tare incat ar fi vrut sa-i alerge nebuna in brate…Oricum, stia ca trebuie sa paraseasca zidurile camerei dintr-o data imensa in goliciunea ei…Trebuia sa fie electrocutata de betia miresmelor florilor de vara… si razele sa-i biciuiasca chipul prea alb…si vantul sa-i imprastie lacrimile…Era necesara o invazie a simturilor…Si muzica lumii avea sa acopere glasul inimii… Mergea incet regasind bucuria pasilor marunti ce sfidau asfaltul fierbinte…Mergea calm privind gloriosul sarut impartasit lumii de un cuplu ferice…Visa atingerea pasionala a buzelor de odinioara… Admira degradeul florilor ce nu i-au fost daruite…si… zambea la fosnetul frunzelor asezate parca voluntar in drumu-i…Apoi, in fata, o formatie constituita ad hoc ii promite un cantec… Un alt zambet daruit lumii…Regreta absenta timpurilor in care iubitul stia ca muzica poate deschide misterul inimii… Incepea sa se simta bine…In fond, decizia nu-i apartinea. Nu trebuia sa poarte greul unei hotarari de altfel indecise…sau decise doar din neputinta asumarii celuilalt in intregime… Ceruse, cu zile in urma, sfatul unui preot…tocmai pentru ca ea era incapabila sa savarseasca gesturi absolute…Si-l primise in sensul neadoptarii sfarsitului… Credea in miracolul divin… Stia ca daca atunci ar fi primit alt sfat, durerea de acum nu mai era…Oricum, parca durerea nu mai era durere… Nu asa intensa…Ii facea bine aerul…Si in fond, daca Dumnezeu va vrea, va fi cu putinta…Gandul ca el i-ar mai putea fi candva aproape o imbata…Mai tare decat aerul, mai tare decat miresmele florilor ce-i sfidau starea, mai tare decat adierea blanda a vantului … Stia ca Dumnezeu le va permite revederea…Se va ruga sa se produca fara spasme…Se va ruga sa fie implinire…Se va ruga pentru linistea lui si a ei, pentru binele lui si al ei…pentru ei… Ruga intru renastere ii reda linistea…Si-apoi avea atatea de facut…Uitase… Maine iar va constata… ca nu are… spatiu…, ca peretii o strang si se impiedica intre o farfurie si un scaun, asezate alandala…Maine va fi un maine al actorului devenit actor, al informaticianului devenit informatician, al inginerului constructor devenit inginer constructor,al celei care nu i-a permis niciodata caderea…Si mai trebuie sa-si fundamenteze si notiunea de naturalism…desi, la ce bun clasificarile si definitiile atata vreme cat firescul ne scapa in mod spectaculos? Gandul o aproape intristeaza … Lacrimile ei puteau curge mai tarziu… Ar fi buna o ciulama si poate o inghetata de casa…Cat o mai costa o cutie cu ciuperci? |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate