O NOUÃ ZI

Soarele încă mai răsare pe cer, mica nebunie începe. Lumini multicolore învăluie valea, pământul roșu în mișcare, parcă se trezește la viață. Micul pârâiaș ce-și face drum pe acolo, clipește ușor, sărind jucăuș din piatră în piatră, până la prima creangă sau rădăcină prinsă acolo, pe care o ocloește cu grijă. Lumini vii, străbat cerul plin de mici norișori, ici colo. La orizont, puțin mov este întotdeuna încadrat bine, așteptând soarele să spargă laptele ce plutește peste pământ.
Păsărele mici și zglobii se trezesc și își fac încălzirea, dregându-și gâtlejurile cu triluri frumoase. Unele se scutură, parcă nesătule de somn și deranjate de vecinele lor. Cele mai în vârstă își încep zborul dând un mic ocol, în speranța că vor prinde gâzele orbite de lumina dimineții.
O nouă zi, o nouă viață. Niciodată nu vom ști unde ne duce următoarea zi. Primul pas este urmat cu timiditate de al doilea și totul a început. Ce poate fi mai frumos ca aventura? Toate planurile pe care ți le faci seara, acum au o altă întorsătură, la noua lumină a soarelui. Privești lumina ce întreține viața și ești hotărât să-ți urmezi instinctul, dar noua zi este acoperită de altă maramă, vei face numai ceea ce este scris să faci și nimic mai mult.
Vrei să respecți cu tărie timpii de execuție, în raport cu planul tău, însă nu este decât o mică fata morgana, care te împiedică să duci până la capăt treaba sau să faci cu totul altceva decât ți-ai propus. Niciodată seara nu ești de acord cu cele întâmplate în cursul zilei, dar mulțumești Domnului pentru că te-a lăsat să le rezolvi și pe acelea; și admiți uitându-te cu admirație către soarele ce se retrage cu mândrie.
Uneori, rămâi pe gânduri, pentru că nici ție nu-ți vine a crede că ai rezolvat atât de multe probleme într-o singură zi lumină. Te uiți cu jale către mâinile care tremură încovrigate, apoi cu admirație către soarele ce ți-a acordat companie pe tot parcursul. Ești mulțumit și nu-ți mai faci planuri pentru a doua zi, adormi înainte de a le gândi.
Oare de ce ne orânduiește mintea, care purcede prima în acțiune, fără a ține cont de puterea corpului uneori, atât de firavul corp omenesc.

Dragoș NONCIU