“Acest model este atât de fundamental încât mulți oameni îl consideră a fi adevărata esență a evoluției. Parazitismul și simbioza constituie adevărata bază a schimbărilor evoluționiste. Aceste procese se află în centrul întregii evoluții și au fost prezente încă de la bun început.”

Michael Crichton – Prada

Existăm în cadrul unui sistem social care ne definește în mod inevitabil acțiunile. Filosofia grupului se reflectă asupra indivizilor, ne reglăm mecanismele interioare în funcție de paradigmele generatoare ale societății în care ființăm. Iată de ce interacțiunea este cel mai important proces existențial, stabilind limite și reușind să genereze o paletă infinită de ipoteze. Consecințele acțiunilor noastre pot fi însă doar intuite, vastitatea lor rămânând în umbră din cauza mijloacelor precare de analiză. Nu putem culege cantitatea de date impresionantă de care am avea nevoie pentru a putea construi o teorie coerentă, de aceea nu decât să presupunem, bazându-ne pe extrapolări.
Ființa umană trebuie să se asocieze pentru a reuși. Societatea este bazată pe diferite sisteme de reguli, fiecare având avantajele și dezavantajele sale. Pentru a putea reuși, pentru a lăsa un impact asupra celor din jurul nostru, trebuie să ne asociem. Quid pro quo va rămâne întotdeauna un etalon. Nu ideea de grup în sine este importantă, pentru că în esență fiecare dintre noi ființează exclusiv individual. Mai importante sunt beneficiile pe care le pot obține indivizii prin intermediul colaborării. Satisfacem nevoile celorlalți iar aceștia la rândul lor ne satisfac nevoile. Schimbul este unul firesc și nu ar trebui să încercăm cosmetizări artificiale. Să renunțăm la minciuni, să nu ne mai amăgim. Majoritatea relațiilor interumane se reduce la acest proces de simbioză. Putem coabita doar pentru că fiecare dintre noi oferă. Însă nimeni nu oferă fără a aștepta ceva în schimb. Etica se prăbușește în fața primului strop de ploaie, principiile nu mai au nicio valoare atunci când fiecare celulă tânjește după o umbrelă.
Indivizii care reușesc sunt cei care știu să își creeze o rețea de colaboratori cât mai extinsă. Ajutăm și suntem ajutați, iată cheia succesului. Trebuie să știm să interacționăm cu ceilalți, trebuie să știm să ne transformăm în elemente indispensabile. Nu este nevoie de idei mărețe, nu este nevoie de teorii sterile. Viața este în esență simplă, trebuie să acceptăm câteva reguli elementare, trebuie să învățăm psihologia principială a ființei. Oferă-le celorlalți ceea ce își doresc și ei se vor simți obligați să te ajute la rândul lor, fă-i pe cei din jurul tău să creadă în tine și vei reuși să te impui. Învață întotdeauna să găsești punctele slabe, obsesiile. Acestea există în noi toți, sunt o consecință firească a naturalului din noi. Iată de ce este aproape imposibil să le ignorăm, iată de ce individul care descoperă vulnerabilitatea celor care îl înconjoară va deveni de neoprit.
Mileniul 3 aparține cinismului existențial. Trebuie să descoperim care sunt căile potrivite pentru a ne atinge scopurile, trebuie să știm cum să profităm la maximum de calitățile noastre. În esență, suntem aidoma unor agenți independenți pe o piață aflată în continuă mișcare. Trebuie să găsim modalități de a ieși în față, trebuie să ne asociem pentru a obține un profit cât mai mare. Imaginea este foarte importantă, prezentul aparține aparențelor. Să învățăm să facem distincție între teorie și practică. Valoarea ține exclusiv de context, viața poate fi împlinită prin simbioze repetate. Oferim, primim, iată ce înseamnă până la urmă evoluția. Să învățăm din greșelile celor din jurul nostru, să folosim succesul lor. Fără remușcări, fără regrete tardive. Nu mai avem timp să punem la îndoială însăși esența noastră. Existăm și trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, cu defecte și calități. Altfel, ne vom amăgi la infinit cu teorii ideale, construind sisteme perfecte și rămânând stupefiați în fața adevărurilor imposibil de negat ale existenței. Nu contează cum am vrea noi să fie, contează cum este. Să nu contestăm evidența ci s-o înțelegem și să acționăm întotdeauna bazându-ne pe ea. Vremea ipocriziei a trecut, astăzi oamenii trebuie să fie puternici, să învețe să trăiască în orice condiții. Natura găsește întotdeauna o cale.
Dacă vrem să reușim, trebuie să acceptăm simbioza ca pe o parte integrantă a existenței noastre. Colaborarea nu poate decât să faciliteze evoluția. Oamenii se pot ajuta fără ca asta să implice automat obligații atemporale. Oferi atâta timp cât primești, fără gesturi caritabile, fără probleme de conștiință. Viața este o luptă în care fiecare trebuie să își folosească cele mai bune arme. Suntem singurii care putem decide cum anume vrem să trăim, însă nu trebuie niciodată să refuzăm ajutorul celorlalți. Important este până la urmă scopul. Să nu luptăm doar pentru lupta în sine, să ne gândim în fiecare moment la rezultat.
Organismele se adaptează condițiilor exterioare. Pe măsură ce societatea evoluează, oamenii trebuie să înțeleagă că vechile modele nu mai sunt viabile. Vremea învingătorului solitar a trecut, cavalerii s-au pierdut în negura istoriei. Astăzi politica și diplomația sunt singurele căi spre victoriei. Mesajul poate să fie oricât de virulent, însă atitudinea trebuie să fie constructivă. Stabilește alianțe înainte de a arunca cu pietre, convinge-i pe ceilalți înainte de a începe să înjuri. Totul ține de context iar învingătorii știu să-și găsească întotdeauna contextul favorabil. Să facem calcule minuțioase, să căutăm victoriile sigure. Calea există întotdeauna. Trebuie doar să o descoperim și să știm să o urmăm.
Simbioza ține de natura din noi. Iar firescul este mai important decât teoria. Să învățăm să învingem împreună cu ceilalți și vom deveni mai puternici. Să învățăm să profităm de toate evenimentele apărute și vom descoperi calea spre succes. Este simplu, trebuie doar să știm cum să valorificăm potențialul indivizilor. Succesul poate veni prin alianțe, iar asta nu implică nicio obligație. Să ardem podul dacă dorim, însă numai după ce am ajuns în partea cealaltă.
Este timpul să renunțăm la complexe. Simbioza nu implică riscuri. Indivizii se pot alătura pentru a ajunge în frunte. Victoria aparține fiecăruia în parte. Să nu ne mai amăgim căutând pretexte. Putem învinge, totul ține numai de context. Simbioza este modelul de viață al noilor învingători!