SFIDAREA FAÞÃ DE ROMÂNI


Nu vreau să fiu înțeles greșit și să se creadă că am ceva cu întreaga clasă politică românească. Știu că mulți vor înțelege revolta mea și că foarte mulți mă vor acuza. Dar plec de la premisa că parlamentarul, odată ajuns în fruntea țării, trebuie să acționeze pentru bunăstarea românilor și a României. Din păcate însă, marea majoritate a parlamentarilor, odată ajunși la putere, uită de țară, de părinți, fiind interesați doar de binele lor personal.
Și mai știu că nu toți parlamentarii sunt parveniți și ticăloși, că sunt senatori sau deputați cuprinși de sentimente de iubire, de patriotism și de umanitate față de poporul român care i-a ales și față de România, și că fac tot ce le stă în putință pentru ca țara să o ducă mai bine, iar poporul să aibă un trai decent. Dar vai! Din această categorie de parlamentari sunt foarte, foarte puțini.
Însă nu trebuie să cad nici în extrema cealaltă și să tac resemnat că țara merge prost și că oamenii sunt săraci și mor de foame, ci protestez vehement când văd cum majoritatea covârșitoare a parlamentarilor dețin vile de sute de mii de dolari, au conturi grase în valută depuse la bănci din străinătate (căci băncile românești le-au devalizat și le-au falimentat ), iar noi, românii simpli de abia ne ducem traiul de azi pe mâine.
Nimeni de la putere nu mă poate convinge că fabuloasele averi pe care le au parlamentarii sunt absolut legale, obținute din muncă cinstită, numai în câțiva ani de guvernare sau de prezență în parlament.
Și atunci, firesc, întreb de unde au avut respectivii deputați sau senatori bani de palate somptuoase, limuzine de lux, conturi în bancă? Cum de unde? îmi răspund mâhnit; De la bietul popor român care rabdă de foame și de frig, care moare pe capete din cauza sărăciei și mizeriei. Cu salariile lor amărâte, cetățenii acestei țări contribuie la bugetul statului cu impozite, taxe de tot felul, majorări și scumpiri de prețuri. Sufocat de atâtea dări către stat e normal ca românul cinstit să ducă o viață grea.
Reprezentanții Guvernului și ai Parlamentului se tot plâng că nu sunt bani de protecție socială și pentru îmbunătățirea nivelului de trai al populației. Și primul ministru și parlamentarii știu că salariile românilor sunt mici și neîndestulătoare, că șomajul e foarte ridicat, că România este tot mai secătuită, dar cu toată îngrijorarea afișată, reprezentanții puterii nu fac nimic concret pentru ca românul să o ducă într-adevăr mai bine.
Lună de lună suntem supuși, noi modeștii cetățeni ai acestei țări, la scumpiri de tot felul; energia electrică și gazele naturale și-au dublat prețul, benzina își majorează prețul sistematic, impozitele și taxele locale cresc semestrial. Absolut toate serviciile publice oferite populației își cresc tarifele și prețurile, încât românul, ajuns la sapă de lemn, se revoltă pe bună dreptate, căci, în ciuda scumpirilor de tot felul salariul sau pensia pe care o are rămâne la fel.
Guvernul, ca să justifice aceste scumpiri periodice, invocă creșterea prețurilor pe piața mondială a serviciilor publice, a gazului, energiei electrice, țițeiului, etc., uitând sau făcându-se că uită că în România moneda națională nu este dolarul sau EURO ci leul jigărit, că românul nu are nivelul de trai al neamțului sau americanului cu un salar de minim 800 dolari lunar. Nu. Românul cu salarul lui de nici 75 dolari pe lună, își duce existența prost, încercând să trăiască de pe azi pe mâine cu demnitate și cinste, fără a fi nevoit să înșele, să fure, să ucidă.
Și cu toate că românul își duce viața cum poate și își drămuiește salariul cum știe mai bine pentru a putea supraviețui, marii și micii directori de la Renel, Romgaz, Competrol, Romtelecom, și de la celelalte regii autonome, sfidează cu nerușinare poporul român majorând regulat prețurile serviciilor oferite populației de regiile pe care le conduc după bunul lor plac și, în cârdășie cu guvernanții își construiesc noi vile de lux la mare și la munte, umblă cu automobile performante prin toată țara și își permit ca să-și petreacă vacanțele și concediile în țări exotice.
Nu cred că va mai dura mult, și majoritatea românilor, ne mai având cu ce să plătească diversele scumpiri periodice, vor dori să-și ducă existența ca în secolul XV, adică fără energie electrică, fără gaze naturale, ci doar cu opaiț și lumânări și cu sobe cu lemne sau cu rumeguș, renunțând de bună voie la confortul costisitor al secolului XXI.
În momentul de față reprezentanții puterii sunt total depășiți de situația existentă în țară, nu mai pot face față corupției generalizate și mafiei economiei subterane, încât se impune urgent schimbarea întregii clase politice corupte, și aducerea, în termenul cel mai scurt posibil al politicienilor nemți sau americani, la care parlamentarii și guvernanții noștri fac referire ori de câte ori justifică o scumpire.
Poate așa vom opri hemoragia existentă în toate ramurile de activitate și nivelul de trai al românilor va fi unul mai bun iar România va prospera.