Cu câteva luni în urmă, niște institute de cercertări cu ștaif - bani, interes academic, ș.c.l. – au făcut un studiu de pomină, care va să zică!: cum șade omenirea la FERICIRE.
Ei bine, americanii sunt cam pe locul al treizecilea, nigerienii sunt primii la fericire, norvegienii pe locul al doilea, iar noi suntem în ultimul hal de fericire.
După ce am citit studiul ăsta, eu am rămas mască, bouche bee, estrefatto, stoned, ș.a.m.d. Asta până ieri, pentru că ieri am găsit povestea de mai jos:

“La un control medical acesta (vezi mai jos cum îl cheamă – n.n.!) a constat că este bolnav de discopatie lombară (și eu sufăr de chestia asta, însă mi s-a spus, cu obstinație, că voi trăi mult și bine), ceea ce însemnă că poate munci dar fără a face efort deosebit. Cum el era angajat pe postul de turnător, a fost nevoit să ceară conducerii o altă slujbă, potrivită cu boala sa. De aici practic au început toate necazurile sale.
‘În 2001 deoarece nu am negociat contractul colectiv de muncă și deoarece eram bolnav am fost concediat cu articolul 130 litera «e» din vechiul cod al muncii. Aceasta însemna că nu mai corespund postului. I-am dat în judecată, am câștigat și am fost reangajat în octombrie’, și-a început povestea Stănilă.
La zece zile de la reangajare a fost mutat de la secția turnătorie la biroul administrativ. În prima zi a fost pus să măture curtea și să întrețină spațiile administrative ale fabricii ieșene. ‘A doua zi m-a chemat secretara. Când am ajuns la ea mi-a spus să mă duc la secția croitorie și să iau de acolo un foarfece, după care să mă întorc la director. Când am intrat la conducere, șeful mi-a spus să merg de acum și să tai frunze. Am crezut că este o glumă și am mers la șeful meu direct să îl întreb ce să fac. Acesta mi-a spus că dacă aceasta este hotărârea directorului asta trebuie să fac’, și-a amintit singurul ieșean angajat pe postul de "tăietor de frunze la câini". ‘M-a trimis să tai frunze în cabinetul medical"
În prima zi de muncă pe noul "post" a făcut rost de doi saci după care a mers în holul clădirii administrative și a tăiat toată ziua patru frunze de ficus pe care i le-a adus femeia de serviciu. În zilele următoare a adus frunze din plopii din fața întreprinderii pe care, ca și în prima zi, s-a simțit nevoit să le taie, după care le-a aruncat. ‘După o săptămână m-a văzut directorul în holul clădirii administrative și m-a întrebat ce fac. Eu i-am răspuns că tai frunze. Atunci s-a enervat brusc, a început să facă fețe, fețe și m-a trimis să tai frunze în cabinetul medical. Când m-a văzut doctorița s-a enervat foarte tare. Văzând însă că nu plec de acolo a mers la director și a stat de vorbă cu el, dar nu stiu ce au vorbit. Când s-a întors mi-a zis că nu pot să stau acolo și mi-a dat o trimitere la Socola să fac un control medical’, susține Stănilă.
…
Conform actului medical, semnat de doctorul Mihai Tetraru, Ion Stănilă nu suferă de tulburări psihice. Directoul unității ieșene nu neagă faptul că salariatul său a tăiat frunza la câini ….”

Eu sunt reprezentantul celui mai nefericit popor, nu pentru că așa au descoperit eminenții cercetători, ci pentru că am avut nefericirea să “referendez” de trei ori în viața mea așa ceva: CONSTITUÞIA.
Pentru acest motiv eu nu sunt sărac cu duhul, deci nu sunt fericit așa cum ar fi să fie săracilor cu duhul ursit – și mi se fâlfâie de ursita lor!.
Sunt fericit pentu toți cei care “vor” să moară cu constituția lor legată de gât.

18. 10. 2003