Eu Piticescu I Ion, născut la 1900, odată cu secolul, îmi amintesc că...
În țara piticilor de grădină comunismul nu a fost adus de tancurile piticilor de stepă. El a fost adus de sărăcie, foamete și mizerie. El a fost adus de pelagră, de curbele de sacrificiu, de tuberculoză. Dacă înainte, în vremea ilegalității , erau doar 1000 și ceva de pitici comuniști, imediat după război numărul lor a crescut vertiginos. Pe la sfârșitul perioadei comuniste piticești parcă erau 4 milioane.Te obliga cineva pe tine, pitic, să devii comunist ? Nu prea cred. Însă, la început, comunismul a adus o viață mai bună pentru majoritatea piticilor de grădină. A adus piticii din bordeiele piticești la oraș, i-a băgat în școli să învețe, le-a asigurat o slujbă care să le asigure subzistența, servicii medicale, etc.
Ar fi o minciună gogonată să spui că poporul piticesc s-a împotrivit comunismului. Nu avea de ce-pentru că, cel puțin o perioadă a avut doar de câștigat din comunism.Puteau să trăiască decent, să aibă apă curentă, căldură, lumină, piticii mici nu trebuiau să-și plătească școala.
În țara piticilor de grădină au existat și unii pitici rebeli. Ei se împotriveau dorinței majorității pe diverse motive. În general, aceste motive erau cât se poate de prozaice-pierdeau funcții, averi,pierdeau în general. S-au refugiat în munți, nu prea a avut cine să-i caute și au fost puțin cam omorîți atunci când au devenit violenți; cei care n-au sfîrșit-o tragic s-au întors la șes și au colaborat. Nu prea aveau altceva ce să facă.
A servit la ceva moartea lor ? A servit la ceva acțiunea lor ? Au avut ceva de oferit pentru ca ceilalți pitici să-i urmeze ? Au făcut altceva în afară de mizerie ? Nu prea. Acești pitici contra-revoluționari n-au reușit decât să facă praf. Au reușit să impună o idee, să cucerească un sătuc, un orășel, ceva ? Nimic. Doar un pic de praf de pitic contrarevoluționar presărat pe creierii piticilor actuali.
În țara piticilor de grădină comunismul a căzut din cauza plictiselii. Era groaznic, era teribil să-i auzi doar pe ei, să-i vezi doar pe ei, să înveți doar despre cei doi pitici majori.
În țara piticilor de grădină comunismul a căzut din cauza foametei.
În țara piticilor de grădină au existat 20 de milioane de pitici rezistenți. Rezistența lor de fiecare zi, faptul că lucrau cinstit, lăsau ceva în urmă, școli, spitale, fabrici, că pregăteau noi generații de pitici nu neapărat în politică ci poate doar ca specialiști, această rezistență de pitici simpli nu a fost niciodată recunoscută de nimeni. Nu a fost aclamată, nu a fost lăudată, deși țara piticilor de grădină încă exista, prosperase, se dezvoltase. Prin rezistența de zi cu zi, prin faptul că piticii își făceau mai bine sau mai rău treaba dar și-o făceau. Nu construiau pentru comunism. Nu arau pentru comunism, nu semănau pentru comunism, nu făceau școală pentru comunism. Nici nu urau comunismul. Le era pur și simplu indiferent, le era ininteligibil. Așa erau ei, piticii de grădină. Și până la urmă i-au dat jos pe cei doi pitici șefi.
Atunci când era momentul să judece drept, să-și dea seama că trebuie să se schimbe, atunci au apărut piticii inchizitori. Aha, ai fost un pitic comunist ! Rădeți de el! Aha, ai muncit și nu ai furat! Comunistule, mama ta de pitic. Atunci când ar fi trebuit ca douăzeci de milioane de pitici să înceapă să lucreze cu adevărat, să-și dovedească fiecare ce poate, piticii inchizitori au venit să judece. Ei care aveau voie să dea cu piatra. Ei au venit cu ura izvorîtă din prostie. Și cu nevoia de a judeca ceva ce nu înțelegeau sau la care luaseră și ei parte. Și nu de a judeca corect și cinstit. Ci de a le fredona altor pitici , la ureche, în doze mici "Comunistule, comunistule, om de nimic ce ești! Ai construit poduri ideologice, case de partid, ai predat Mecanica comunistă! " Și cu nevoia de a distruge, provenită din praful piticilor contra-revoluționari.Și, din păcate, pentru că piticii de grădină umblă în turmă, așa cum deveniseră în masă comuniști au devenit, peste noapte, anticomuniști.
Așa era în țara piticilor de grădină.