Acest an este dominat din punct de vedere politic de alegerile ce vor avea loc in toamna. S.U.A. si Romania vor fi in febra electorala in aceeasi perioada, un motiv in plus pentru a urmari in paralel desfasurarile celor doua campanii.

Inceput de an. George Bush (Jr.) se prezinta in fata congresmenilor si a natiunii americane pentru a face bilantul guvernarii sale:

Victorii.
Aplauze. Congresmenii se ridica in picioare.
S.U.A. au infrant inamicul (Saddam Hussein), au adus pacea intr-un nou buncher al Globului.
Aplauze. Asistenta se ridica in picioare din nou.
Victorii impotriva somajului si a inflatiei; economia S.U.A. a cunoscut o crestere spectaculoasa.
Aplauze. Toata lumea e in picioare, zambeste larg, aplauda frenetic.
Natiunea americana a fost la inaltime si s-a opus cu eroism si mult curaj monstruosului dusman. Americanii sunt cei mai harnici din lume. Cresteri peste cresteri.
Aplauze furtunoase. Multimea e in delir si nu e om in sala fara ranjetul de rigoare.
Si ziceti ca razboiul nu a fost legal? Spuneti asta Marii Britanii, Australiei, Thailandei, Italiei, Spaniei, Poloniei, Romaniei etc. care au considerat totul cat se poate de corect si ne-au ajutat.
Aplauze ce intrerup discursul omului celui mai puternic din lume. Congresmenii in pericol sa faca febra musculara de la numarul de genuflexiuni executate pe parcursul tiradei.

Procentul de popularitate al lui G.Bush (Jr.) ajunge la 55%. Doar o minune ar putea sa-l faca sa piarda un nou mandat. O singura intrebare s-ar mai putea pune: oare ce popularitate are in Irak, Palestina, Franta si multe alte tari, chiar si din cele pe moment aliate (in special in randul populatiei)


1969 vara. Woodstock, langa New York strange in numai trei zile jumatate de milion de OAMENI.
Motivele?

Muzica…
Solidaritate…
Proteste la adresa razboiului din Vietnam…
Proteste impotriva presedintelui si a guvernantilor…
Iubire…
Pace…
Muzica!
Miscarea hippie de atunci a venit ca o reactie la politica interna si externa dusa de S.U.A.. A venit natural, ca un suflu proaspat si menit sa atraga atentia asupra valorilor adevarate.
Se imbracau rau? Da. Erau uneori nespalati, adeseori dezordonati? Da. O parte din ei consumau droguri? Da. La destule intrebari s-ar putea raspunde in mod nefavorabil, dar oare toate acestea, chiar la un loc, sunt mai grave decat atitudinea “noi suntem mari si tari, noi facem ce vrem, pe noi nu ne intereseaza de nimeni” a presedintelui si restului conducerii de atunci a S.U.A.?


1991 toamna. Smells Like…New Spirit pe toate posturile de muzica de la radio si televizor si in constiinta a milioane de oameni (in special de tineri). Nirvana cu intreaga atitudine pe care o promoveaza, si care explodeaza odata cu cantecul Smells Like Teen Spirit se adreseaza din nou oamenilor, le aduce aerul, sentimentul, starea, pozitia de care aveau nevoie (momentul? Perioada in care G.Bush senior era presedinte).
Motivele?

Frustrarea…
Suferinta…
Lipsa unor repere valabile…
Placiditatea in care se adancisera…
Lipsa unei identitati reale…
Pierderea sperantelor, aspiratiilor…
Nevoia de o muzica care sa le transmita ceva…
Fenomenul Nirvana (un pic extins, fenomenul grunge) a patruns adanca in sufletele oamenilor, mai ales ale tinerilor, si asta pentru ca avea unde. A reprezentat un colac de salvare pentru multi.
Se imbracau rau? Da. Traiau si se ‘desfasurau’ in conditii mai degraba mizere? Da. Se consumau droguri? Da. Dar ce sunt toate acestea cand nimanui nu-i pasa de tine si te simti pierdut? Cand presedintele tau face dovada de rigiditate, ingustime a mintii la fiecare ocazie, si in plus angreneaza tara in noi si noi conflicte si razboaie, conform traditiei deja.

Asadar doua momente importante din istoria muzicii, mai mult doua fenomene, doua miscari venite ca reactie la ‘traiectoria politica’, la starea politica la modul general. Cred ca se pot lesne observa similaritati intre situatia politica din S.U.A. din acest moment si cele doua evocate mai inainte. Aceeasi reactie? De urgenta!


In acest timp Romania pre-1990 era prea anesteziata de catre puterea comunista pentru a reactiona in vreun fel. Un curent artistic deosebit, indiferent de ce tip, nu putea exista in interiorul tarii, cel mult puteam spera de la romanii de afara (ex: Cioran in filozofie). Apoi Romania post-1990 a devenit o tara mai degraba anarhica, iar tranzitia a fost pe post de scuza si titulatura a haosului. Birocratia, coruptia, mediocritatea au inzestrat, caracterizat si influentat viata romanilor scapati de automatismele comuniste. Dar au scapat oare cu adevarat? Nu sunt toate acestea niste reminiscente traumatizante, o mostenire nedorita? Regimul s-a dus, sistemele au ramas, iar populatia e impartita in persoane ce nu s-au desprins si nu se vor desprinde niciodata de vechile ‘comportamente profesionale’, si persoane ce incearca sa aplice si sa traiasca conform adevaratei democratii, adevaratului capitalism, dar care sunt dependenti de ceilalti. In aceste conditii amorteala ii cuprinde treptat si pe ei, o amorteala generala in care unii ‘descurcareti’ se dezmortesc pentru cateva clipe, suficient pentru a obtine ‘necesarul’ lor si a ne spune sa dormim in continuare.
O miscare la noi? Dar cine s-o porneasca? In literatura (/filozofie) se promoveaza greu si prost, cei care citesc sunt tot mai putini, iar dintre cei care o fac multi o fac din snobism (cei care vor sa fie vazuti cu o carte in brate, dar care nici nu stiu ce citesc de fapt), iar altii din obligatie (vezi lecturile in scoala sau liceu, multe inutile, lipsite de valoare, dar necesare pentru ‘a iesi media’).
In muzica cine sa ne trezeasca? Manelistii? House-istii cu capul tandari si total tranchilizat dupa o noapte in discoteca? Trupe dance sau pop care n-au nici un mesaj (in afara de acela la o dragoste oarba, suferinda si cat mai dezbracata)? Rapperi ce au cate o injuratura sau obscenitate la fiecare zece cuvinte dintr-un cantec, iar vulgaritatea, mizeria si incultura iau locul revoltei pe care se presupune ca o simt? Cat despre formatiile rock, nu avem nici macar una capabila sa cucereasca Romania, cat despre recunoastere internationala nici nu poate fi vorba.
Si atunci cine sa trezeasca Romania din starea de hibernare? Am ajuns la concluzia ca singurul aspect pozitiv din tot imnul este chiar titlul (dar fara efect si acesta). Ar fi nevoie ca dupa revolutia politica sa vina si o revolutie spirituala, una de natura sa schimbe atitudinea oamenilor si ca un efect ulterior si directia incotro se indreapta Romania.


Anul 2004. S.U.A. si Romania la un nivel economic distinct (o adevarata prapastie de fapt intre cele doua), o putere politica ce le separa, un nivel de trai ce nu suporta comparatie (la nivel mediu luat in ambele tari), si TOTUSI…aceeasi mare nevoie de revolutie spirituala (culturala, morala etc.). Ce s-ar putea intampla in lipsa acesteia? In S.U.A. s-ar permanentiza violenta (interna si externa), s-ar ajunge la o depravare sinucigasa, la o falsitate si o rigiditate de tip comunist, chiar pe aceasta baza capitalista (fost front capitalist si al libertatii - acum decedat). In Romania totul ar ramane la fel, intrucat rareori mediocritatea naste reactii, si in plus noi doar copiem, or un popor fara identitate, fara personalitate, nu poate sa se revolte, poate cel mult sa sufere. Dar si aceasta e o virtute ce nu ne este chiar la indemana…COD:11II04
YNWA