“The Internationale
Unites the world in song”
Billy Bragg Internationale

Nedreptatea generează mizerie. Mizeria generează revoltă și dorința către o viață mai bună. Nu putem reproșa acest lucru celor care vor să lupte, să acționeze, să facă ceva. Nu putem reproșa Revoluția revoluționarilor.
Unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată, “Roșii și albii” a lui Miklos Janczo avea o scenă unică prin patetismul ei- un pluton din Armata Roșie mergea la moarte, deși ar fi putut să scape, să fugă, cântând Internaționala.
“Sculați voi, oropsiți ai sorții,
Voi osândiți la foame, sus!”
Poate că n-a exista un cântec cu un impact mai mare în întregul secol XX. Totuși, în pofida celor care leagă Internaționala de Rusia și de regimul bolșevic Internaționala s-a născut mult înainte.
“…Să-nceap-al lumii vechi apus…”
Internaționala n-a fost inventată de bolșevici. Ea s-a născut în Iunie 1871 în Parisul asediat de armatele germane, în Parisul în care doar Comuna mai păstra vie steagul Franței, al Libertății și Fraternității. Comuniștii de-abia se nășteau sau își făceau anii de școală- și totuși Comuna din Paris exista și era vie. Cântecul a fost compus de Eugene Pottier, născut la Paris în 1816 și decedat în 1887. Este în esență, un cântec francez- păstrează vioiciunea Marseillaisei adăugându-i factorul social . Autorul cântecului a avut o existență interesantă. Membru al Comitetului Central al Comunei a fost condamnat la moarte de guvernul Thiers în 1873. Sentința n-a fost însă niciodată pusă în aplicare deoarece a reușit să fugă în America.
“Atât timp cât va mai exista nedreptate, cât va mai exista mizerie, Internaționala se va face auzită” spunea Andre Malraux în Spania în 1937.Internaționala este un cântec al revoltei, al dorinței de mai bine. Nu este un cântec comunist- așa cum este înțeleasă astăzi această noțiune.
“And so begins the final drama
In the streets and in the fields…”
Autorul cântecului a avut o existență interesantă. Membru al Comitetului Central al Comunei a fost condamnat la moarte de guvernul Thiers în 1873. Sentința n-a fost însă niciodată pusă în aplicare deoarece a reușit să fugă în America.
Cântecul a fost preluat ca imn de toate mișcările revoluționare semnificative din secolul XX, începând cu revoluția bolșevică. Lenin dansa pe zăpadă în 1918 , atunci când statul sovietic a depășit cu 10 zile durata Comunei din Paris. Internaționala s-a cântat în 1918 și în Germania, în cursul Insurecției Spartachiste, s-a cîntat în 1934 în Austria atunci când guvernul Dolfuss a pus tunurile pe muncitorimea social- democrată, s-a cântat în Spania revoluționară în 1936-1939, sub diverse variante. A existat și Internaționala Anarhistă, și Internaționala Socialistă. Textele erau schimbate, melodia era aceeași. La fel și ideea, necesitatea luptei permanente.
“Luptați, nu-i nici o mântuire
În regi, ciocoi și dumnezei
Unire, muncitori, unire
Și lumea va scăpa de ei”
“O stafie circulă prin Europa. Stafia comunismului”. Așa începea una din cele mai celebre cărți apărute vreodată, Manifestul Comunist, în a doua jumătate a secolului XIX.
Internaționala încă mai supraviețuiește.Aceia care-și pot elibera inima de prejudecăți o pot vedea ca un mesaj de progres și de mai bine.